În experienţa noastră de animatori, sigur avem de-a face cu unul sau mai multe grupuri. Se ştie că pentru a construi un grup este nevoie nu numai de aportul nostru, dar al celorlalţi.

      Şi ce trebuie „să le cerem” dacă nu ştim «DE CE?» au intrat în grup..., rămân în grup... ce caută în grup...?

      Grupul...! Dar... ce este?
      Doar un anumit număr de persoane care stau în acelaşi loc şi fac ceva împreună?
      Dacă ar fi aşa... atunci şi cele zece persoane care stau la coadă pentru a plăti o factură sunt un GRUP: sunt împreună şi au acelaşi scop de a scăpa de o datorie. Exemplele pot fi multe... Aşa că ne dăm seamă că există multe feluri de a fi grup. Formează un „GRUP”:

• nişte colegi de şcoală care îşi petrec duminica împreună,
• tinerii de la o echipă de fotbal, care se antrenează pentru un meci,
• un club de pasionaţi de muzică care au dat viaţă unei formaţii rock,
• un grup de rugăciune...,
• GRUPUL de COPII pe care îi ANIMĂM sâmbăta după-amiaza.

      Toate aceste „GRUPURI” au câteva elemente în comune: dintre toate, două sunt mai importante = relaţiile între participanţi şi activitatea pe care aceştia o desfăşoară.
      În majoritatea cazurilor, este activitatea cea care predomină... Există un interes comun, care face să ne unim şi să stăm împreună.
o echipă de fotbal stă împreună deoarece singuri nu se poate juca şi nici câştiga! Puţin contează dacă în viaţa de zi cu zi - după aceea - fiecare îşi vede de treaba sa...!
o formaţie de muzică trebuie să arate, de pe scena, multă veselie...: zâmbete şi fericire! Puţin contează dacă persoanele respective - în viaţa lor privată - se urăsc sau se ajută în momentele grele. Poate să se întâmple..., dar nu este necesar!
      În aceste «GRUPURI DE INTERES» contează rezultatul, contează scorul, eficienţa! Puţin contează persoana! Dacă unul nu ştie să se joace ca lumea, este dat afară de echipă; dacă unul nu are voce... nu are ce căuta în formaţie! Există un cod, un regulament de respectat şi asta este suficient pentru a nu avea discuţii în grup.

      Însă cu amicii cu care se stă în faţa blocului, sau cu prietenii cu care se petrece timpul liber... nu mai contează ceea ce se face! Mai mult contează tocmai „simpatia”, acel «mă simt bine aici cu voi», «suntem prieteni şi asta-mi ajunge»!!! E vorba de «GRUPURI SPONTANE» unde contează mai mult raporturile între persoane! (putem adăuga că şi în aceste grupuri există un cod, un regulament... Nu e scris nicăieri dar este la fel de constrângător: a se îmbrăca la fel, a avea un anumit fel de a fi egali..., dar vom vorbi despre aceasta în alt număr al revistei).

      Noi „animatorii” suntem prinşi între aceste două variabile: activităţi frumoase şi eficiente (= şi parohul vrea ca grupul să fie activ, iar copii vor să se distreze cât mai mult şi cer doar jocuri) - şi relaţii bune între toţi (dar din nefericire, în orice grup întâmpinăm mereu bisericuţe care creează ulterioare probleme... ).

      Şi asistăm în continuare la aceste „fenomene”.

• Grupul de interes - Cineva întră în grup (de sport, sau chiar de A.C.), deoarece estre atras de ceea ce se face, şi la un moment dat devine şi activ..., dar nu îi place de ceilalţi, şi începe să se plictisească şi apoi nici nu se implică cu adevărat în activităţi...
  Rezultatul = se opreşte şi apoi ... iese din grup!
• Grupul spontan - Altul întră în grup deoarece n-are cu cine să-şi petreacă timpul, şi este în căutarea unei soluţii uşoare de a se simţi bine: în grup găseşte pe unul sau pe altul... La început toţi par simpatici, dar după puţin timp îşi da seamă că sunt şi unele activităţi şi datorii de împlinit..., şi nu toţi sunt chiar aşa de simpatici...
  Rezultatul = (LA FEL) se opreşte şi iese din grup!

      Deci, pentru a înţelege ce-ar trebui să facem cu grupul nostru pe care îl animăm, la început ar ajunge să ne concentrăm atenţia asupra acestor două elemente atât de importante, şi să facem aşa încât să trecem de la un nivelul la care suntem la unul mai matur: relaţiile între persoane.
> la început se intră din plăcere, sau pentru că un prieten ne-a invitat şi ne-a convins, sau pentru că am descoperit ceva nou... care ne-a fascinat!
> după aceea ne deschidem cu plăcere, ne simţim „bine”, participăm activ la împărtăşiri, dăm aportul nostru la discuţii, colaborăm la construirea relaţiilor bune,
> şi ne implicăm mai mult, devenind într-un final noi înşine protagonişti ai relaţiilor în grup, dându-ne seama de cei marginalizaţi, cerând deschiderea tuturor, trecând peste momentele dificile..., etc.!

       Activităţile = La fel ca şi în relaţii:
> la început o persoană întră în grup deoarece este interesată de activitatea propusă (fotbal - muzică - plimbări - formare...) şi cere de a fi primită
> imediat se implică activ, din plăcere; colaborează, respectă rolurile, îi ascultă pe responsabili, se comportă frumos...: se vede că este mulţumită!
> iar la un moment dat devine protagonistă… dispusă să se sacrifice pentru a realiza acţiunile hotărâte, sau chiar mai mult: devine ea însăşi creativă, inventivă de lucruri noi, mai potrivite... sau chiar responsabilă al grupului (cu adevărat ANIMATOR !) pentru a înainta spre ţintele propuse!
Aceste două variabile, precum într-o diagramă, pot fi reprezentate astfel

Două atenţii:

      1 - Programarea. Animatorii trebuie să programeze „cum” grupul poate înainta în ambele direcţii, şi acest lucru constituie obiectivul anului formativ, ŢINTA, scopul ce trebuie verificat periodic...
N.B. = Separarea celor două elemente înseamnă dividerea grupului: bisericuţe pentru cei care insistă doar pe relaţii (evident, îi elimină pe cei care se implică şi cu activităţile) sau doar pe activităţi (riscă să devină totul ca o meserie… «mi-am făcut datoria, deci e totul OK!» … dar nu e aşa!).

      2 - Suntem CREŞTINI... = Baza grupului nu poate fi consolidată decât pe relaţia noastră intensă cu Isus Cristos… doar El ne inspiră motivaţii profunde şi nu doar sociale, doar El ne dă tărie şi forţă mai ales în momentele de descurajare şi de dificultate, evitând astfel ghidarea paşilor după teorii efemere ce astăzi merg şi mâine nu!
      Doar astfel descoperim acel sens profund de apartenenţă la grup.

Pr. Baracco Tiziano , sdb