Când vrem să plecăm într-o călătorie, ne pregătim din timp. Începem o mică sau o mare aventură care ne cere să fim pregătiţi. Şi adesea, după ce totul e gata, auzim vocea mamei care ne întreabă: „Ai luat pâinea pentru drum?”
      Activităţile noastre, animaţia grupurilor, viaţa noastră… e o călătorie în care întotdeauna cineva ne aminteşte cu amabilitate: „Ai luat pâinea pentru drum?”
      „Dar e pâine şi pâine, spunea don Bosco tinerilor săi: când un tânăr ştie să distingă între pâine şi Pâine, nu mai contează vârsta.       Sufletul lui e umplut de prezenţa Suveranului!”
      Dar nu e uşor să „distingem” astăzi pentru că ne-am obişnuit să mâncăm de toate... şi am început să pierdem ”gustul” pentru pâinea care dă sens vieţii noastre şi idealurilor tale de tânăr.

Benedict XVI ne spune: „A mânca această pâine înseamnă comunicare, înseamnă a intra în comuniune cu persoana lui Dumnezeu viu. Această comuniune, acest act de hrănire cu Pâine e cu adevărat o întâlnire între două persoane, prin care ne lăsăm pătrunşi de viaţa Celui care e Domnul, Creatorul şi Mântuitorul nostru. Scopul aceste comuniuni este de a asimila viaţa mea la viaţa lui, transformarea şi conformarea mea la cel care este Iubire vie.

     Avem nevoie de un Dumnezeu care ne stă aproape, de un Dumnezeu care ni se oferă şi ne iubeşte. Prin Euharistie Cristos e cu adevărat prezent între noi… ne atrage pentru a fi ai săi, pentru a ne face una cu El… ne face să ieşim din noi înşine pentru a face din toţi un singur suflet împreună cu El.
      Consecinţa e clară: „Nu putem să comunicăm cu Domnul dacă nu comunicăm între noi. Dacă vrem să venim în faţa Lui, trebuie să ieşim mereu unul în întâmpinarea celuilalt. Pentru aceasta e nevoie să învăţăm minunata lecţie a iertării: să nu permitem ca resentimentul să lucreze în noi, dar să ne deschidem inima şi sa-l ascultăm cu generozitate pe celălalt.” (omilia din 29 mai 2005).
      Animatorul nu e „agitatorul” din curte, ci o persoană care comunică bucuria unei întâlniri şi reuşeşte să atingă coarda cea mai sensibilă din inima omului.
      „Noi îl purtăm pe Cristos, prezent sub chipul pâinii, prezent în mijlocul nostru, pe străzile oraşului (în parohiile noastre, în oratorii...). Noi încredinţăm aceste străzi, aceste case – viaţa noastră cotidiană – bunătăţii sale. Străzile noastre să fie străzile lui Isus! Casele noastre să fie pentru El şi în El. Viaţa noastră de zi cu zi să fie pătrunsă de prezenţa lui! Astfel punem sub privirea lui suferinţele bolnavilor, bucuria copiilor, solitudinea tinerilor şi a bătrânilor, tentaţiile, temerile – întreaga noastră viaţă!
      Într-o lume plină de zgomot, de agitaţie, în care omul se pierde cu uşurinţă pe sine însuşi, - spune Papa – e nevoie să-l adorăm în linişte pe Isus prezent în Euharistie. „Dar ce înseamnă ”a adora”?
      A adora înseamnă a spune: „Isuse, eu sunt al tău şi te urmez în viaţa mea, aş vrea ca niciodată să nu pierd această prietenie, această comuniune cu tine.” Adoraţia în esenţa sa e şi o îmbrăţişare cu Isus prin care îi spun: ”Eu sunt al tău şi te rog să fii mereu cu mine.”
      Don Bosco, vorbind despre Sfânta Euharistie, le spunea tinerilor săi: „Dragi tineri, vrem să fim bucuroşi şi mulţumiţi? Să-l iubim atunci din toată inima pe Isus euharisticul!”
      Aflându-se într-o perioadă de criză personală, un tânăr animator îi spune responsabilului său că nu mai poate şi că vrea să abandoneze totul. Şi primeşte această simplă întrebare: „Ţi-ai riscat vreodată viaţa pentru un lucru mai mare decât tine?”
      Încearcă şi tu, riscă-ţi viaţa, dăruind-o în totalitate unei Persoane care nu-ţi promite glorie şi succes, ci bucuria de a trăi!
      Fă loc în viaţa ta întâlnirii profunde, zilnice şi constante cu Pâinea care eliberează fiinţa ta de lucrurile inutile din fiecare zi!

Pr. Sergio Bergamin, sdb