În lanţuri grele

1.	În lanţuri grele de robie, Plecat din cuibul părintesc, Bolnav, flămând, cu haine rupte, Eu sufăr şi mă tânguiesc.
Refr.	Amarnic am greşit, Părinte, În clipa când te-am părăsit, Sfidând a ta iubire mare, Atât de mult am rătăcit. Eu nu mai sunt de-acuma vrednic Să mă numesc copilul tău, Primeşte-mă ca pe o slugă Şi iartă-mă că am fost rău.
2.	Eu casa bunului meu Tată Am părăsit-o cu dispreţ, Când din belşug aveam de toate Şi-un nume-atâta de măreţ.
3.	Acuma sunt lipsit de toate, N-am nici cu ce să mă hrănesc; Înstrăinat de-a lui iubire, Mă zbucium şi mă chinuiesc.
4.	Şi până când atâta lipsă, Atâta chin voi îndura, Eu care am un tată nobil, În lanţuri până când voi sta?
5.	Încrezător şi fără teamă, Mă voi scula şi voi porni; La Tatăl meu mă voi întoarce, Căci ştiu că el mă va primi.
6.	Eu am un tată bun la suflet; Toţi care sunt în casa lui Au parte de belşug în toate, Şi totdeauna sunt sătui.
7.	Eu recunosc cu umilinţă, Că mare e greşeala mea, Dar mila lui e şi mai mare, Păcatul meu îl va ierta.