|
|
|
|
|
1. |
Şi simt că nu-i pot rezista, Încrezător eu vin la tine, Să-mi fii, tu Doamne, stânca
mea, Ce mă susţine-n lupta grea. |
|
|
2. |
Tu ştii că eu nu am putere, Ca să-l înving pe Duhul rău; Sunt tulburat de multe
patimi, Ce mă abat din drumul meu. O, dă-mi, Isuse,
harul tău! |
|
|
3. |
Tu eşti izvor de apă vie, Eşti pâinea ce-ai venit din
cer Cu sufletul plin de căinţă, Şi cu nădejde sfântă cer: O Doamne, nu lăsa să pier. |
|