|
|
|
|
|
1. |
Doamne, cu cerească mană, Ai hrănit poporul tău, Însă el, de la o vreme, A pretins că-i gustul rău. Pe noi, însă, milostive, Nu cu mană ne hrăneşti, Ci cu carnea ta preasfântă Foamea tu ne-o potoleşti. |
|
|
2. |
Doamne, fă-ne, cu plăcere Trupul tău noi să-l mâncăm Şi mereu a lui dulceaţă Pân’la
moarte s-o gustăm. Şi să nu ne-ademenească Niciodată cel viclean; Să putem ajunge teferi, Şi cu bine la liman. |
|