După ce o noapte-ntreagă

		T+M: Pr. I. Simon
1.	După ce o noapte-ntreagă în zadar s-a tot trudit, După ce printr-o minune peştii-n mreajă-au năvălit. Petru a simţit distanţa dintre om şi Dumnezeu şi-a zis: „Pleacă de la mine căci om păcătos sunt eu.”
Ref.	Nici eu, Doamne, nu sunt vrednic ca să stai în preajma mea, Dar aşa cum sunt nevrednic, te rog, Doamne, nu pleca, Fiindcă tu eşti adevărul veşnic şi neschimbător, Tu eşti calea, tu eşti viaţa, eşti speranţa tuturor.
2.	Mt 8,3-8 Când i se îmbolnăvise sluga pe care-o iubea, Un sutaş veni la tine să te roage pentru ea; Şi ţi-a zis: „Eu nu sunt vrednic ca să intri-n casa mea, Dacă spui de-aici o vorbă sluga se va vindeca!” Şi eu ştiu că sunt nevrednic ca în casa mea să vii, Dar te rog cu umilinţă: Doamne, nu mă ocoli! Fiindcă tu eşti adevărul, veşnic şi neschimbător, Tu eşti calea, tu eşti viaţa, eşti speranţa tuturor.
3.	Lc. 7,36-39 Iar când Simon fariseul mândru-n casă te primea, Când femeia păcătosă la picioare îţi plângea, Simon se gândea în sine: „Ăsta un proroc de-ar fi, Ar şti cine îl atinge şi nu i-ar îngădui.” Şi eu, Doamne, de păcate sunt atât de încărcat, Un-să merg în altă parte, să le plâng, să fiu iertat? Numai tu eşti adevărul, veşnic şi neschimbător, Tu eşti calea, tu eşti viaţa, eşti speranţa tuturor.
4.	Mt 3,1-11 Chiar Ioan Botezătorul, care calea-ţi pregătea, Predicând la tot poporul, despre tine aşa spunea: Cel ce vine-i mai puternic, eu în faţa lui mă plec, Căci e sfânt, iar eu nu-s vrednic nici sandala să-i dezleg." Dacă el era nevrednic, ce să spun atuncea eu? Sunt un slujitor netrebnic, vrednic de dispreţul tău, Însă tu eşti adevărul, veşnic şi neschimbător, Tu eşti calea, tu eşti viaţa, eşti speranţa tuturor.