|
|
|
|
|
1. |
Eu, Isuse,
nu sunt vrednic, Totuşi tu binevoieşti, Tainic să cobori în suflet Şi să mă tămăduieşti. |
|
|
2. |
Tu-mi dai Trupul tău ca hrană Ca să nu mai flămânzesc; Şi-mi oferi chiar propriul
Sânge Setea să mi-o potolesc. |
|
|
3. |
O Isuse-a
ta iubire N-are margini nici sfârşit; De-a ta mare dărnicie Eu rămân înmărmurit. |
|