|
|
|
1. |
Isuse blând, o, Miel plăpând, tu te cobori din cer de sus; Crin nepătat, nevinovat, eu te aştept cu dor nespus. Eu sunt sărman, un biet orfan, pe tine vreau să te primesc. Tu să m-alini, ca mai senin, prin greul vieţii să răzbesc. |
|
2. |
Tu vina mea, prin
crucea ta, ai ispăşit-o pe Calvar, M-ai dezlegat de-al meu
păcat, pe care-l plâng acum amar. Îmi pare rău, Isuse-al meu, că te-am jignit de-atâtea ori; Cât voi trăi, te voi
iubi, din zori de zi şi până-n zori. |
|
3. |
Tu te cobori de-atâtea
ori, în marea taină din altar, Să mă-ntăreşti, să mă
sfinţeşti să-mi fii mereu izvor de har. O Doamne, sper să merg
în cer, cu sfinţii tăi să fiu mereu; Când viaţa mea se va-ncheia, primeşte-mă la tronul tău. |
|