Să cântăm cu bucurie

1.	Să cântăm cu bucurie Spre a Domnului cinstire, Şi din inimi să se-nalţe Imn de sfântă preamărire. Cele vechi să cadă-n umbră; Să s-aprindă-n noi iubirea Şi-un duh nou să ne pătrundă Fapta, gândul şi vorbirea.
2.	Căci ne amintim de noaptea Cinei cele de pe urmă Când plăpândul Miel se-oferă Jertfă pentru-ntreaga turmă; Şi ca sfântă moştenire, Ne dă nouă pâinea vieţii, Împlinind, ce-odinioară, Povestiseră profeţii.
3.	Trupul ni l-a dat ca hrană, Ca s-avem prin el putere; Sângele ca băutură, Tuturor spre mângâiere; Şi de-atunci mâncăm cu toţii Trupul său, care se frânge; Bem în cinstea morţii sale Din potirul cu-al lui Sânge.
4.	Prin această jertfă sfântă, Domnu-ncheie legământul Care va rămâne pururi, Cât va dăinui pământul. La oricâţi se dăruieşte, El nu scade în mărire, Fiecare îl primeşte Pe Cristos în întregime.
5.	Şi ca Taina de la Cină Ne-ncetat să se-nnoiască, El i-a investit pe-apostoli Cu putere preoţească; De atunci, fără-ncetare, Preoţii au săvârşit-o, S-au împărtăşit ei înşişi Şi la alţii-au dăruit-o.
6.	O, ce minunată Taină: El, Stăpânul nostru Mare, E mâncare, băutură, Ca şi leac de vindecare; Astfel pâinea îngerească Tuturor se dă ca hrană, Împlinindu-se în faptă Somnul arătat prin mană.
7.	Dumnezeu din veşnicie, Cel cu Tatăl de-o fiinţă, Te apleacă spre aceia, Ce te-adoră cu credinţă; Vino şi ne întăreşte, Ne condu pe sfânta cale, Spre lumina ne-apusă, A dumnezeirii tale.