|
|
|
T+M: Pr. C. Hausner |
|
Ref. |
Veniţi la mine toţi, voi cei care trudiţi, Veniţi la mine toţi, voi cei împovăraţi, Veniţi la mine toţi şi eu vă voi înviora, Veniţi la mine toţi. |
|
|
1. |
Eu singur ştiu tot ce vă doare Şi numai eu pot să v-ajut, În lupta grea a vieţii voastre Eu singur pot să vă fiu scut, Şi rana grea a neputinţei O pot uşor tămădui, Iar pacea sufletelor voastre, Numai la mine-o veţi găsi. |
|
|
2. |
De-atâtea ori pe drumul
vieţii, V-aţi frânt în chinuri
şi nevoi, De-atâtea ori al vostru
suflet A stat în noapte şi
noroi. Iar lumea crudă, fără
milă, V-a apăsat şi v-a
lovit, Încât şi inima şi
dorul, Vi s-au uscat, s-au
istovit. |
|
|
3. |
Eu ştiu ce-nseamnă
suferinţa, Eu ştiu ce-nseamnă
spinul crud, Căci bezna, frigul,
sărăcia, Erau în grajd, când
m-am născut. Trădarea grea am
îndurat-o, Obrazul meu a fost
lovit, În ceasul trist al
încercării, Am fost uitat şi
părăsit. |
|
|
4. |
Puterea mea asupra
morţii, L-a scos pe Lazăr din
mormânt, Tâlharului din dreapta
crucii, I-am dat un loc în
cerul sfânt. Pe orbi eu i-am făcut
să vadă, Bolnavilor le-am dat
puteri, Mântuitorul omenirii, Eu sunt şi astăzi ca şi
ieri. |
|
|
5. |
Veniţi! Credinţa
voastră slabă, Cu har ceresc se
va-ntrema; Veniţi! Căci ultima
nădejde La pieptul meu o veţi
afla! Iubirea inimilor
voastre, O va-nteţi iar focul
meu, Veniţi, căci azi şi-ntotdeuna, Eu sunt şi om şi Dumnezeu! |
|