Colo-n sus pe vremea ceea

1.	Colo-n sus pe vremea ceea, În frumoasa Galileia, O Fecioară vieţuia Ce Maria se numea.
2.	Nazaret era oraşul Unde îşi avea lăcaşul; Într-o zi Maria sta Singură şi se ruga.
3.	Când de-odată ce văzu? Casa toată se umplu, De-o lumină lucitoare Ca lumina de la soare.
4.	Îngerul Gavril intrase La Sfânta Fecioară-n casă, Lângă ea din zbor opri „Bucură-te” îi grăi.
5.	Tu de daruri încărcată Cea mai binecuvântată Din femei pe-acest pământ, E cu Tine Domnul Sfânt.
6.	Ea văzând, s-a-nspăimântat Şi-ntru sine s-a-ntrebat: Doamne, ce-nsemnează oare Aste vorbe de-nchinare?
7.	Îngerul i-a zis: „Marie! N-avea teamă, pace ţie!” De la Cel din cer aflaşi, Naşte-vei un copilaş.
8.	Fiu al Domnului va fi Şi Isus se va numi, Sfânta Lui Împărăţie Nesfârşită o să fie.