|
|
|
1. |
De veacuri aşteptată, În lume s-a ivit Mlădiţa cea curată Din neamul lui David. Şi când a răsărit, De-atâta frumuseţe Chiar cerul a zâmbit. |
|
2. |
Mlădiţa
fără pată Cu chipul
îngeresc E Maica
Preacurată A pruncului
ceresc, Pe care ni l-a
dat Ca pe o floare
scumpă Din trupul ei
curat. |
|
3. |
Această
floare vie, Mesia, Domnul
Sfânt, Aduce bucurie Şi pace pe
pământ; E singurul
izvor Ce-mparte
mântuire Şi
viaţă tuturor. |
|
4. |
Veniţi cu
mic cu mare În iesle
să-l vedem Pe
pruncuşorul dulce Născut Din suflet
să-i cântăm; Cu Maica sa
Preasfântă Umili să-l adorăm. |
|