|
|
|
1. |
În iarna geroasă un prunc s-a născut, Mesia, slăvitul, ce toate-a făcut. |
|
2. |
Maria, cu
grijă, pe Pruncul Cristos Îl pune pe
paie, cântându-i duios. |
|
3. |
Mulţime de
îngeri, pe-al lor creator, Smeriţi îl
adoră, slăvindu-l în cor. |
|
4. |
Dar frigul cel
aspru pe Prunc îl răzbi Şi-o
lacrimă sfântă din ochi îi porni. |
|
5. |
O, sfinte
copile, din cer apărut, În lacrimi
şi lipsuri de ce te-ai născut? |
|
6. |
Din
zările-albastre la noi te cobori, Să
spulberi păcatul, să suferi, să mori. |
|
7. |
Coboară
Isuse, şi-n inima mea Şi dă-mi o fărâmă din dragostea ta. |
|