|
|
|
1. |
În tăcerea nopţii, coborând pe nori, Un trimis din ceruri vine la păstori; El vesteşte fericire, pentru-ntreaga omenire, Căci Mântuitorul astăzi s-a născut. |
|
2. |
La această
veste, într-un singur gând, Păstoraşii
pleacă prin al nopţii vânt; Şi mergând
cu bucurie, ei găsesc în sărăcie Un Copil, în
iesle, dulce şi frumos. |
|
3. |
Plini de
fericire se închină lui, Oferindu-i
daruri, cântă Domnului: Îţi aducem
mulţumire că în marea ta iubire, De întreaga
lume, azi te-ai miluit. |
|
4. |
Lumea după
tine veacuri a oftat, Nouă
însă, Doamne, ni te-ai arătat; După
vestea minunată lângă ieslea ta îndată, Plini de bucurie
am venit şi noi. |
|
5. |
Te-adorăm,
Isuse, ca acei păstori, Când la sfânta
Jertfă, pe altar cobori, Şi în
umilinţă mare, te iubim pe tine care Eşti sub chipul pâinii şi al vinului. |
|