|
|
|
|
|
1. |
Ceru-ntreg şi tot pământul,
într-un glas ne spun mereu, Şi ne-arată cât de mare, cât
de bun e Dumnezeu. Însă mintea omenească,
niciodată îndeajuns, Nu-i în stare să cunoască,
pentru că-i de nepătruns. |
|
|
2. |
Totuşi, cel Atotputernic, ca
un Tată preaiubit, Multe lucruri despre sine,
nouă ne-a destăinuit. Cu nespusă bunătate, Dumnezeu
ne-a arătat, Că e Unu-n Trei Persoane, din
vecie neschimbat. |
|
|
3. |
Trei Persoane diferite: Tatăl
Fiul, Duhul Sfânt, Într-o singură fiinţă, toate
trei egale sunt. Cunoscut ni-i adevărul, prin
cuvântul revelat, Dar rămâne-o taină mare
vrednică de închinat. |
|
|
4. |
Ţie, veşnică Treime, umiliţi
ne închinăm, Doamne sfinte, preaputernic,
taina ta o admirăm. Noi nu te putem pătrunde,
fiindcă eşti nemărginit, Totuşi credem cu tărie, că
eşti Unul Întreit. |
|