|
|
|
1. |
Dacă două mâini rebele Nu te-ar ţine orb mereu, Te-ai opri în clipe grele Şi, privind cu drag la stele, Ai vedea că-i scris pe ele: Dumnezeu! |
|
2. |
Dacă
două mari zăvoare Nu te-ar
ţine surd mereu Ai şopti: Ce
meşter oare Scoate
păsări cântătoare? Şi
ţi-ar spune orice floare: Dumnezeu! |
|
3. |
Dacă
marea-nstrăinării Nu te-ar
ţine mut mereu Ai striga în
largul zării: Cine-i
Tatăl îndurării? Şi
ţi-ar spune valul mării: Dumnezeu! |
|
4. |
Dacă
ţi-ai vedea veşmântul Care-mbracă
vechiul eu, Ai umple de
plâns pământul, Dar primind cu
drag cuvântul, Vei simţi
în piept pe sfântul Dumnezeu! |
|