|
|
|
|
|
Refr. |
Slăviţi-l,
popoare, pe Domnul că-i bun, Slăviţi-l
că-i mare şi sfânt; Al
lui este cerul cu tainele-adânci, Al
lui e întregul pământ. |
|
|
1. |
Acel care-n veci e-adorat şi
slăvit, De-a cerului mândră oştire, Pe-altarele noastre aşteaptă
smerit, Prinosul de caldă iubire; Voi suflete bune, cu zel
v-adunaţi, Ca Domnului sfânt să cântaţi. |
|
|
2. |
Cu haruri bogate coboară
pe-altar, Isus, Dumnezeul măririi, Ca jugul păcatelor, greu şi
amar, Să-l frângă prin jertfa
iubirii. Veniţi, aşadar, mulţumire
să-i dăm, Din suflet curat să-i cântăm. |
|
|
3. |
Isuse,
priveşte cu milă spre noi Din tronu-ndurărilor
tale, Şi blând să alini, când
suntem în nevoi, A noastră durere şi jale. O Doamne, pământul şi cerul
ne spun: Cât eşti tu de darnic şi bun. |
|