|
|
|
|
|
1. |
Isuse, veşnic călător, Prin lumea de păcate, Tu baţi străin şi iubitor La uşile-ncuiate. |
|
|
2. |
Nimic nu ceri
tu nimănui Când baţi
şi-aştepţi să vină, Ci vrei să
laşi în casa lui Din pacea ta
divină. |
|
|
3. |
Ai vrea
să-i dai din viaţa ta, Căci
viaţa lui e moartă; Dar el,
nepăsător, nu vrea Şi tu
suspini la poartă. |
|
|
4. |
Cu-atâta drag
ai fi dorit S-aprinzi a ta
iubire În pieptul lui
cel ostenit Şi
fără fericire. |
|
|
5. |
Îmi amintesc
că te-am văzut La poarta mea,
străine Şi tot
bătând tu ai fi vrut Să intri
şi la mine. |
|
|
6. |
Dar lumea îmi
spunea mereu Că
viaţa ta-i amară, Că nu sunt
chiar aşa de rău. Şi te-am
lăsat afară. |
|
|
7. |
Şi a
trecut an după an Din
viaţa-mi mohorâtă; Tu ai tot plâns
ca un sărman La poarta-mi
zăvorâtă. |
|
|
8. |
Satana îmi
spunea să las Intrarea
încuiată, Iar tu cu jale
ai rămas Stingher, ca
şi-altă dată. |
|
|
9. |
De multe ori
te-am auzit Chemându-mă
pe nume; Şi n-am
deschis; tu ai pornit Ca un pribeag
prin lume. |
|
|
10. |
Dar astăzi
singur mă-nfior De-atâtea fapte
rele Căit, acum
te chem cu dor În seara
vieţii mele. |
|
|
11. |
Tu vino iar,
Isuse blând, Mai bate încă-o
dată; Te-aştept
cu sufletul plângând Şi
uşa descuiată. |
|
|
12. |
În drumul
vieţii trist şi greu Şi-n lumea
asta mare, Te recunosc ca
Dumnezeu, Şi
singura-mi salvare. |
|