|
|
|
|
|
1. |
Iubirea ta nemărginită, Mântuitorule slăvit, În Taina neasemuită, Ne-a dat un dar deosebit: E Trupul tău făr’de prihană Şi Sângele-ţi curat şi sfânt, Pe care ni le-ai dat ca
hrană, În drumul nostru pe pământ. |
|
|
2. |
Şi în a vieţii pribegie, Ai vrut să fii cu noi mereu, Ca să ne dăruieşti tărie În lupta noastră cu cel rău. Ai devenit al nostru frate, Ascuns în taina din altar, Dorind, în marea-ţi bunătate, Să-mparţi la toţi belşug de
har. |
|