|
|
|
Refr. |
Numai
tu, Isuse bune, Eşti
a noastră mântuire, Numai
tu aduci în suflet Negrăită
fericire. |
|
1. |
Bucuriile din lume sunt
adesea amăgire, Trec uşor, dispar ca fumul,
lasă tristă amintire. |
|
2. |
Vai de omul ce se zbate
ne-ncetat după avere, După fala cea lumească şi a
poftelor plăcere. |
|
3. |
Fericirea fără Domnul lasă
inima pustie, Şi ne-ngreunează calea, care
duce-n veşnicie. |
|
4. |
Dacă omul nu adună vrednicii
nepieritoare, Lumea-ntreagă de-ar avea-o nu
i-ar fi folositoare. |
|
5. |
Însuşi Domnul ne îndeamnă
s-adunăm cu vrednicie, Nu comori ce trec ca vântul,
ci comori pentru vecie. |
|
6. |
Deci, să folosim cu grijă
lucrurile trecătoare, Ca să dobândim prin ele viaţa
cea nepieritoare. |
|
7. |
Fericiţi vom fi la moarte
de-am făcut în viaţă bine, Legea sfântă de-am ţinut-o
şi-am trăit cum se cuvine. |
|
8. |
Te rugăm, preamilostive, întăreşte-ne-n credinţă, Iar în lupta cu păcatul,
dă-ne, Doamne, biruinţă. |
|