|
|
|
|
|
1. |
O Inimă preasfântă, A dulcelui Isus; Comoară nestimată A Tatălui de sus. Pământu-ntreg şi
cerul Ţi-aduce-un
scump prinos, Cântându-ţi imnuri sfinte Cu-n glas armonios. |
|
|
2. |
Tu ne aprinde, Doamne, Cu focul tău ceresc; Treptat să ne desprindem De tot ce-i pământesc. Fă inimile noastre, Aşa cum este a ta, Smerită, iubitoare, Şi blândă pururea. |
|
|
3. |
Pătrunşi de-a ta iubire Şi noi să devenim Mai râvnici
în urmarea Acestui ţel sublim, Ca flacăra divină Adusă pe pământ S-o răspândim în lume, Isuse,
Miel plăpând. |
|