|
|
|
|
|
1. |
O Miel plăpând, ce stai
ascuns şi în uitare, Tu victimă de nepătruns de pe
altare, Adesea vin la tine şi te-ador; Până o să mor voi veni cu
dor. |
|
|
2. |
Tu stai aici pe-altar, tăcut,
în umilire, Zadarnic eu te-aş căuta cu-a
mea privire; Dar ce-ai spus tu primesc şi
cred ne-nfrânt, Până la mormânt, în al tău
cuvânt. |
|
|
3. |
Privirii mele dornice un văl
te-ascunde, Dar într-o zi lumina ta mă va
pătrunde; Te voi vedea pe tronul tău
ceresc, Asta mi-o doresc şi-o
nădăjduiesc. |
|