|
|
|
|
|
1. |
Tu, care eşti şi bun şi
blând, Cristoase,
Omul Dumnezeu, Primeşte-mă în faţa ta, Să plâng smerit păcatul meu. |
|
|
2. |
Tu de păcat m-ai curăţit Şi cu-al tău har m-ai
îmbrăcat; Dar l-am pierdut din nou,
greşind, Şi-acum sunt iarăşi vinovat. |
|
|
3. |
Prin jertfa crucii, milostiv, Tu paradisul mi-ai deschis; Iar eu, de diavol ascultând, Nepăsător, iar l-am închis. |
|
|
4. |
Dar ceea ce deplâng mai mult, E că greşind atât de greu, L-am întristat pe cel
preasfânt, Pe Domnul care-i Tatăl meu. |
|
|
5. |
Isuse, cer
iertare-acum Şi-adânc din suflet mă
căiesc, Şi vreau mai bine chiar să
mor, Decât să mai păcătuiesc. |
|
|
6. |
În mila ta, fă-mă s-aud, Al sfintei împăcări cuvânt Şi te-oi iubi cu dor nespus, Cât voi mai fi pe-acest
pământ. |
|