|
|
|
|
|
Refr. |
Veniţi,
creştini, cu bucurie, Să-ntâmpinăm
cu flori şi cânt, Pe
cel ce e Păstorul nostru, În
drumul greu spre ţelul sfânt. |
|
|
1. |
Menirea noastră-n lume e să-l
iubim pe Domnul Şi să-i slujim într-una, cu
suflet iubitor; Păstorul ne arată doar calea
cea mai bună, Pe dânsul l-a pus Domnul să
fie-ndrumător. |
|
|
2. |
În lupta grea a vieţii ne
trebuie lumină Şi sfântă hotărâre, ca şi
cerescul har; Păstorul, ca un tată, mereu
ne-mbărbătează, Ne luminează calea, asemeni
unui far. |
|
|
3. |
Spre-a lumii mântuire de
multele păcate, Păstorul bun se roagă în
fiecare zi, Cântând să îmbuneze a
Domnului dreptate, Prin Jertfa cea curată a
Sfintei Liturghii. |
|
|
4. |
Mai sunt şi oi răzleţe,
care-au pierdut cărarea Cea dreaptă şi curată ce
duce-n ceruri sus; Păstorul bun aleargă, le cată
şi le-aduce Cu multă bunătate la turma
lui Isus. |
|
|
5. |
Cu dragoste în inimi şi cu
credinţă-n suflet, Să ascultăm de dânsul şi să-l
urmăm mereu, Ca plini de fericire,
s-ajungem toţi odată În patria cerească, la bunul
Dumnezeu. |
|