|
|
|
|
|
Refr. |
Vino,
o Duhule Preasfât, Vino,
coboară pe pământ, Vino
din zările albastre, Vino
în inimile noastre, Lumea
se zbate printre valuri, Vino
cu cele şapte daruri; Lumea
e de-ntuneric plină, Vino
şi adă-ne lumină. Lumea
e plină de-ntristare, Vino
şi fii-ne alinare; Lumea
e plină de durere, Vino
şi fii-ne mângâiere! |
|
|
1. |
Orice lucru sau fiinţă, Toate câte sunt în lume Ne vorbesc mereu de Domnul Şi de-a lui înţelepciune. Iar tu, cel trimis de Tatăl, Duhule, Luminătorul, Ne ajuţi să-l recunoaştem Pe a toate Creatorul. |
|
|
2. |
Revărsându-te în inimi, Tu ne dai acea voinţă Să primim şi adevărul Ce-l cunoaştem prin credinţă. Şi, avându-te pe tine Călăuză şi lumină, Ne-nzestrezi cu frumuseţea Şi cu viaţa ta divină. |
|
|
3. |
Tu eşti cel ce ne însufli Gânduri şi dorinţe sfinte, Râvna în a face bine Şi-o evlavie fierbinte. Ne conduci pe calea dreaptă Către patria cerească, Să ne bucurăm de tine Dragoste dumnezeiască! |
|