|
|
|
|
|
1. |
Bărcuţa slabă pleacă pe mare-naintând, La portu-i vrea să treacă cu viforii luptând. Când cerul se-nnorează,furtuna-nspăimântează, Marie, Marie, fii într-ajutor! |
|
|
2. |
M-atacă cu
năvală a iadului puteri, A lumii rea
sminteală, a simţului plăceri. Când mâna mea
slăbeşte, când cârma se opreşte, Marie, Marie,
fii într-ajutor ! |
|
|
3. |
A ta
icoană lină în sufletu-mi rănit E ca o stea
senină ce-n nouri s-a ivit. O, dă-mi a
ta lumină, a cerului regină ! Marie, Marie,
fii într-ajutor ! |
|
|
4. |
Cu inima
voioasă, vâslaşul ostenit În patria-i
frumoasă, la scopu-i a sosit. Iar mâna ta-l
primeste, la sânu-ţi se-odihneşte. Marie, Marie, fii într-ajutor ! |
|