|
|
|
1. |
Cunoaşteţi voi o floare cu farmec îngeresc? Luceafăr, lună, soare în faţa ei pălesc. În lumea asta largă pereche nu-i găseşti, Căci ea întrece-n slavă chiar cetele cereşti! |
|
2. |
Această
floare rară, cu farmecu-i divin, Atrage inimi
multe spre cerul cel senin. E steaua
dimineţii, Maria, Mama mea, Pe care-n valul
vieţii în veci n-o voi uita! |
|
3. |
O, floare
nepătată, sădită pe pământ, Cu dragoste
nespusă de Domnul cel preasfânt, Ajută-ne
ca pururi cât mai curaţi să fim, Şi-apoi pe Domnu-n ceruri în veci să-l preamărim. |
|