IMITAŢIUNEA LUI CRISTOS, Thomas a Kempis
Traducere nouă, după originalul latin, cu stabilirea concordanţei citatelor din Sfânta Scriptură, de Andrei BREZIANU*

Indice

În loc de prefaţă

Cartea I: Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului
      Cap. I . Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreţ peste deşertăciunile lumii
      Cap. II . Să nu avem despre noi înşine păreri înalte
      Cap. III. Învăţătura adevărului
      Cap. IV. Buna chibzuinţă a faptelor noastre
      Cap. V. Despre citirea Sfintei Scripturi
      Cap. VI . Despre imboldurile neînfrânate
      Cap. VII . Să nu ne lăsăm amăgiţi de nădejdi zadarnice şi să fugim de înfumurare
      Cap. VIII. Să ne ferim de apropierea nesăbuită faţă de ceilalţi
      Cap. IX. Ascultare şi supunere
      Cap. X . Înfrânarea limbuţiei
      Cap. XI. Dobândirea păcii lăuntrice şi râvna propăşirii sufleteşti
      Cap. XII. Nu sunt fără rost împrejurările potrivnice
      Cap. XIII. Lupta împotriva ispitelor
      Cap. XIV. Să ne ferim de a face judecăţi temerare
      Cap. XV. Binefacerea purcede din iubire
      Cap. XVI. Răbdare faţă de cusururile celorlalţi
      Cap. XVII. Despre viaţa monahală
      Cap. XVIII. Pilda sfinţilor părinţi
      Cap. XIX. Deprinderile unui bun călugăr
      Cap. XX. Iubirea de singurătate şi tăcere
      Cap. XXI. Înfrângerea inimii
      Cap. XXII. Despre nefericirea firii omeneşti
      Cap. XXIII. Despre gândul la moarte
      Cap. XXIV. Judecata şi osândele păcătoşilor
      Cap. XXV. Râvna de a ne îndrepta cu totul viaţa

Cartea a II-a: Poveţe pentru luminarea lăuntrică
      Cap. I . Reculegerea cugetului
      Cap. II. Supunerea smerită
      Cap. III. Omul bun şi paşnic
      Cap. IV. Puritatea inimii şi simplitatea intenţiei
      Cap. V. Părerea noastră despre noi înşine
      Cap. VI. Bucuria conştiinţei curate
      Cap. VII. Iubirea lui Isus mai presus de orice
      Cap. VIII. Bunătatea prieteniei lui Isus
      Cap. IX. Când sufletul e văduvit de orice mângâiere
      Cap. X. Recunoştinţă pentru harul lui Dumnezeu
      Cap. XI. Puţini sunt iubitorii crucii lui Cristos
      Cap. XII. Calea regească a sfintei cruci

Cartea a III-a: Despre mângâierea lăuntrică
      Cap. I . Cuvântul Domnului vorbeşte în şoaptă sufletului credincios
      Cap. II. Glasul adevărului răsună în ascunzişurile sufletului fără larmă de cuvinte
      Cap. III. Cuvântul lui Dumnezeu se cade ascultat cu smerenie, deşi puţini sunt aceia care îşi apleacă urechea la glasul lui
      Cap. IV. Înaintea lui Dumnezeu se cade să ne purtăm în spiritul smereniei şi al adevărului
      Cap. V. Minunatul rod al dragostei dumnezeieşti
      Cap. VI. Călirea celui ce iubeşte cu adevărat
      Cap. VII. Sub pavăza smereniei, harul primit se cuvine ferit de la vedere
      Cap. VIII. Să te simţi mic şi nevrednic în faţa lui Dumnezeu
      Cap. IX. Toate se cuvin aduse la rostul lor ultim, care e Dumnezeu însuşi
      Cap. X. Plăcut e să-i slujeşti lui Dumnezeu singur, în dispreţul întregii lumi
      Cap. XI. Imboldurile inimii se cad bine cumpănite şi ţinute în frâu
      Cap. XII. Călirea răbdării în lupta împotriva pornirilor neînfrânate
      Cap. XIII. Ascultarea smerită a celui ce urmează cu supunere pilda lui Isus Cristos
      Cap. XIV. Să ţinem socoteală de judecăţile necunoscute ale lui Dumnezeu şi să nu ne înfumurăm cu faptele noastre bune
      Cap. XV. Rânduiala şi rostul lucrurilor care ne aduc plăcere
      Cap. XVI. Singura alinare adevărată se află şi trebuie căutată la Dumnezeu
      Cap. XVII. Orice griji ne-ar împovăra, să le încredinţăm pe toate lui Dumnezeu
      Cap. XVIII. Amărăciunile trecătoare se cer îndurate cu resemnare şi seninătate, după pilda lui Cristos
      Cap. XIX. Resemnarea faţă de nedreptăţi şi călirea răbdării
      Cap. XX. Să ne recunoaştem slăbiciunea în faţa amărăciunilor vieţii
      Cap. XXI. Dincolo de toate bunurile şi darurile, liniştea să ştim să ne-o căutăm în Dumnezeu singur
      Cap. XXII. Să nu dăm niciodată uitării mulţimea binefacerilor lui Dumnezeu
      Cap. XXIII. Patru sunt chezăşiile păcii
      Cap. XXIV. Păzeşte-te de a iscodi şi judeca viaţa celorlalţi
      Cap. XXV. În ce stă pacea trainică a inimii şi adevărata propăşire lăuntrică
      Cap. XXVI. Darul nepreţuit al libertăţii interioare,  pentru a cărui dobândire rugăciunea e mai de folos decât citirea din cărţi
      Cap. XXVII. Iubirea de sine e o mare frână în calea spre dobândirea celui mai înalt bine
      Cap. XXVIII. Împotriva limbilor clevetitoare
      Cap. XXIX. Dumnezeu trebuie chemat într-ajutor şi binecuvântat în toate clipele de cumpănă
      Cap. XXX. Să cerem ajutorul lui Dumnezeu, aşteptând cu încredere recăpătarea harului pierdut
      Cap. XXXI. Doar trecând dincolo şi mai presus de orice făptură sufletul îşi poate găsi Ziditorul
      Cap. XXXII. Despre jertfirea de sine şi răstignirea poftelor
      Cap. XXXIII. Inima fiind nestatornică, să ne adunăm gândul la Dumnezeu, singurul nostru rost de pe urmă
      Cap. XXXIV. Cel ce iubeşte, se bucură de Dumnezeu  mai presus de toate bunătăţile pământului
      Cap. XXXV. Viaţa noastră pe pământ nu poate fi scutită de ispite
      Cap. XXXVI. Zădărnicia judecăţilor omeneşti
      Cap. XXXVII. Calea pentru a dobândi dezrobirea inimii nu-i alta decât deplina şi neprecupeţita răstignire de sine
      Cap. XXXVIII. Despre buna chibzuire a faptelor noastre şi despre rugăciunea la vreme de cumpănă
      Cap. XXXIX. Omul să nu fie nerăbdător cu mersul lucrurilor
      Cap. XL. Omul n-are nici o zestre de bine de la sine şi n-are, ca atare, pentru ce să se mândrească
      Cap. XLI. Dispreţuirea oricăror onoruri vremelnice
      Cap. XLII. Nu-ţi căuta pacea sufletească printre oameni
      Cap. XLIII. Împotriva zadarnicei ştiinţe de carte a lumii acesteia
      Cap. XLIV. Să nu ne sinchisim de faţa din afară a lucrurilor
      Cap. XLV. Nu da crezare oricui: uşor alunecă limba omului din vorbă în vorbă
      Cap. XLVI. Să ne punem toată încrederea în Dumnezeu, atunci când gurile rele sar să clevetească pe seama noastră
      Cap. XLVII. Oricât de nesuferite, greutăţile trebuie îndurate cu răbdare pentru viaţa veşnică
      Cap. XLVIII. Despre ziua veşniciei şi strâmtorările vieţii de faţă
      Cap. XLIX. Despre dorul vieţii veşnice şi răsplata făgăduită celor ce se luptă pentru ea
      Cap. L. Sufletul oropsit şi aflat la ananghie trebuie să se lase în mâinile lui Dumnezeu
      Cap. LI. Să fim statornici până la capăt în cele mici, dacă de cele mari nu ne dovedim în stare
      Cap. LII. Omul să nu se socoată vrednic de mângâiere, ci mai curând de pedepsire şi osândă
      Cap. LIII. Harul lui Dumnezeu nu suferă amestec cu gustul celor pământeşti
      Cap. LIV. Deosebirea între imboldurile firii şi ale harului
      Cap. LV. Despre stricăciunea firii omeneşti şi puterea harului dumnezeiesc
      Cap. LVI. Se cuvine să ne lepădăm de noi înşine şi să-l urmăm pe Cristos pe calea crucii
      Cap. LVII. Nu-i bine ca omul să se lase copleşit de deznădejde atunci când se întâmplă să cadă în unele greşeli
      Cap. LVIII. Să nu iscodim rosturile prea înalte şi ascunse ale judecăţii lui Dumnezeu
      Cap. LIX. În Dumnezeu singur se cade să ne punem întreaga nădejde şi credinţă

Cartea  a IV-a: Despre Taina sfântului altar
Cuvios îndemn la Sfânta Împărtăşanie
      Cap. I . Cu câtă cuviinţă se cade să ne apropiem de Cristos în sfânta împărtăşanie
      Cap. II. Câtă bucurie şi dragoste arată Dumnezeu omului în această taină
      Cap. III. Cât este de folos împărtăşania deasă
      Cap. IV. Multe bunuri se împărtăşesc celor ce se cuminecă cu evlavie
      Cap. V. Despre marea vrednicie a sfintei taine şi a stării preoţeşti
      Cap. VI. Pregătirea şi cercetarea cugetului înainte de sfânta împărtăşanie
      Cap. VII. Cercetarea cugetului şi hotărârea de îndreptare
      Cap. VIII. Jertfirea lui Cristos pe lemnul crucii şi nevoia de a ne lepăda de noi înşine
      Cap. IX. Trebuie să ne jertfim pe noi înşine lui Dumnezeu, o dată cu tot ce-i al nostru, înălţând rugăciuni pentru toţi oamenii
      Cap. X. Nu trebuie să ne îndepărtăm cu uşurinţă de sfânta împărtăşanie
      Cap. XI. Câtă nevoie are sufletul credincios de Trupul lui Cristos şi de cuvântul Sfintelor Scripturi
      Cap. XII. Să ne silim cât putem de bine, pregătindu-ne sufletul  pentru primirea sfintei împărtăşanii
      Cap. XIII. Sufletul evlavios trebuie să râvnească din toate puterile sale la unirea cu Cristos prin sfânta cuminecătură
      Cap. XIV. Cât de arzător e dorul unora după sfântul trup al Domnului Cristos
      Cap. XV. Darul evlaviei nu poate fi dobândit decât prin smerenie şi lepădare de sine
      Cap. XVI. Să-i dezvăluim lui Cristos toate nevoile noastre, ori de câte ori îi cerem harul
      Cap. XVII. Despre dorul înflăcărat şi iubirea arzătoare pentru Isus în Sfânta Împărtăşanie
      Cap. XVIII. Să nu iscodim tainele sfintei cuminecături ci, urmându-l cu umilinţă pe Cristos, să supunem credinţei luminile minţii noastre omeneşti

* Cu perimisiunea traducătorului