Întâlnirea

      Massimiliano, un băieţel în vârstă de 7 ani, ieşea de la ora de cateheză, cu mâinile vârâte în buzunare şi cu un aer îmbufnat. Ridicând din umeri, mormăi:
      - Aici se vorbeşte mereu despre Dumnezeu: Dumnezeu în sus şi-n jos. Oare de ce nu ni se spun şi lucruri interesante? Oare de ce nu vorbim niciodată despre echipa de fotbal A.C. Milan sau despre Power Rangers?


Ascultă-mă, Doamne!
Unii mi-au spus că nu exişti,
iar eu, ca un prost, am crezut.
Ieri seară însă, dintr-un crater făcut de o bombă
am văzut cerul tău.
Şi dintr-odată mi-am dat seama
că fusesem minţit.
Dacă mi-aş fi dat osteneala să privesc mai bine
la lucrurile pe care le-ai făcut Tu,
pe dată aş fi înţeles că aceia
nu spun pe nume nici celui mai mărunt lucru.
Este ciudat că a trebuit să ajung în acest iad
pentru a găsi prilejul de a privi la chipul tău!
Te iubesc nespus...
iată tot ce vreau să ştii.
În curând se va da o luptă înfricoşătoare
şi cine ştie?
Poate că voi veni la tine chiar în această seară.
Nu prea am făcut tovărăşie bună noi doi până acum
şi mă întreb, Doamne,
dacă mă vei aştepta în prag.
Priveşte, uită-te la mine cum plâng!
Chiar eu să mă apuc să mă smiorcăi!
Ah, dacă te-aş fi cunoscut mai curând...
Dar, hai acum... Eu trebuie să plec.
Ce ciudat însă:
acum că te-am întâlnit nu mai îmi este teamă de moarte.
Pe curând!

(Rugăciune descoperită în rucsacul unui soldat
care a murit în 1944 în bătălia de la Montecassino)