Harta Site Login
Reculegerea cugetului

 

Reculegerea cugetului
Cartea a II-a, Poveţe pentru luminarea lăuntrică, Capitolul I


            1. Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru (Lc 17, 21), zice Domnul. Întoarce-te din toată inima la Domnul, părăseşte lumea aceasta păcătoasă şi sufletul tău va afla odihna. Învaţă să nu pui preţ pe lucrurile exterioare şi îmbrăţişează cele lăuntrice şi vei vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru tine. Căci împărăţia lui Dumnezeu este pace şi bucurie în Duhul Sfânt (Rom 15, 17), şi de ea nu vor avea parte nelegiuiţii. Va veni la tine Cristos arătându-ţi mângâierea sa, dacă pe dinăuntru îi vei pregăti o locuinţă vrednică. Toată slava şi frumuseţea lui e lăuntrică (Ps 44, 14), şi acolo Cristos cercetează deseori pe omul adunat înlăuntrul său, îi dă plăcută mângâiere, pace din belşug şi minunata sa prietenie.
            2. Aşadar, suflete credincios, pregăteşte-ţi inima pentru acest mire, ca să binevoiască a veni şi a sălăşlui într-însa. El doar spune aşa: Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu şi vom veni şi ne vom face locuinţa la el (In 14, 23). Aşadar, fă loc lui Cristos şi împiedică intrarea tuturor celorlalte făpturi. Avându-l pe Cristos, eşti bogat şi-ţi ajunge. El va fi purtătorul tău de grijă şi păzitorul credincios a toate, în aşa fel încât să nu mai ai trebuinţă de a-ţi pune nădejdea în oameni. Căci oamenii se schimbă cu uşurinţă şi te lasă curând; în schimb, Cristos rămâne în veci (In 12, 34) şi sprijinul lui stă neclintit, până la sfârşit.
            3. Nu se cuvine să-ţi pui mare încredere într-un om slab şi muritor, oricât de folositor şi scump ţi-ar fi; nici nu trebuie să te mâhneşti prea mult, dacă se întâmplă să te duşmănească şi să ţi se împotrivească! Cei care astăzi ţin cu tine, mâine pot fi împotriva ta, şi dimpotrivă, căci asemenea sunt schimbători ca vânturile. Pune-ţi toată încrederea în Dumnezeu şi El să fie toată frica şi dragostea ta. El se va îngriji de tine şi va face cum e mai bine. Nu aici ai locuinţă statornică (Evr 13, 14) şi oriunde te vei afla eşti străin şi călător; la fel, niciodată nu vei avea odihnă dacă nu vei fi strâns unit cu Cristos.
            4. Ce cauţi împrejurul tău, de vreme ce nu este acesta locul odihnei tale? Locuinţa ta trebuie să fie în cele cereşti (2 Cor 5, 2) şi toate cele pământeşti să le priveşti din treacăt. Toate trec, şi tu împreună cu ele. Caută să nu te lipeşti de nimic, ca nu cumva să rămâi prins şi să te pierzi. Gândul tău să fie la Cel preaînalt, iar rugăciunea ta să se îndrepte necontenit spre Cristos. Dacă nu te pricepi să-ţi înalţi gândul la cele cereşti, opreşte-ţi cugetul asupra patimii lui Isus Cristos şi rămâi bucuros în meditarea sfintelor lui răni. Căutându-ţi adăpost în rănile şi nepreţuitele stigmate ale lui Isus, vei simţi o mare mângâiere în mijlocul necazurilor şi dispreţul oamenilor te va atinge prea puţin, iar vorbele clevetitoare le vei suferi cu uşurinţă.
            5. Cristos însuşi a fost dispreţuit de oameni în lumea aceasta şi părăsit de cunoscuţii şi prietenii săi, tocmai în mijlocul batjocurilor. Cristos a voit să fie dispreţuit şi să sufere: cum ai mai cuteza să te plângi de ceva? Cristos a avut parte de duşmani şi defăimători şi tu vrei ca toţi să-ţi fie prieteni şi binefăcători! Cu ce ai dori să-ţi fie încununată răbdarea, dacă nu ţi se va întâmpla nimic împotriva voinţei tale? Dacă nu vrei să suferi nimic, cum vrei să fii prietenul lui Cristos? Suferă deci cu Cristos şi pentru Cristos, dacă vrei să domneşti împreună cu dânsul.
            6. Dacă ai fi pătruns cu gândul, o dată măcar, pe deplin, înlăuntrul lui Cristos şi ai fi gustat câtuşi de puţin din dragostea lui înflăcărată, nu te-ai mai sinchisi de fel de plăcerea sau neplăcerea ta, ci, dimpotrivă, te-ai bucura de batjocura îndurată, deoarece dragostea lui Isus face omul să se lepede de sine. Cel ce iubeşte pe Isus şi îndrăgeşte adevărul, omul cu adevărat lăuntric şi liber de poftele neorânduite, poate să se întoarcă cu uşurinţă la Dumnezeu şi să se înalţe cu duhul mai presus de sine, aflând astfel linişte sufletească deplină.
            7. Cel ce ştie să ia lucrurile aşa cum sunt, nu după cum se spune, sau după cum sunt preţuite îndeobşte, acela cu adevărat este înţelept şi învăţătura lui vine nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. Cel care ştie să ducă o viaţă lăuntrică şi să nu pună mare preţ pe lucrurile exterioare, nu caută un anumit loc şi nu aşteaptă timpuri deosebite pentru deprinderile sale de evlavie. Omul lăuntric se reculege cu uşurinţă, fiindcă niciodată nu se lasă cu totul în voia celor ce-l înconjoară. Pe el nu-l împiedică nici munca exterioară, nici îndeletnicirea adesea trebuincioasă, ci după cum vin lucrurile, aşa se dă după ele. Sufletul bine orânduit în sine nu ia în seamă purtarea obişnuită şi nebunatică a oamenilor. Omul se împiedică şi se risipeşte în afară, în măsura în care pune preţ pe cele din afară.
            8. Dacă ai fi aşa cum ar trebui să fii, bun şi curat la inimă, toate ar fi spre binele şi propăşirea ta. Nefiind pe deplin mort pentru poftele tale, nedezlipit încă de cele pământeşti, multe lucruri nu-ţi sunt pe plac şi adesea te tulbură. Nimic nu pătează şi zăpăceşte atât de mult inima omului ca iubirea neorânduită faţă de creaturi. Dacă ai înceta să pui preţ pe mângâierile exterioare, te-ai putea desfăta de cele cereşti şi ai simţi mai des bucuriile sufleteşti.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 797193