Harta Site Login
Resemnarea faţă de nedreptăţi şi călirea răbdării

 

Resemnarea faţă de nedreptăţi şi călirea răbdării
Cartea a III-a, Despre mângâierea lăuntrică, Capitolul XIX


            1. De ce tot vorbeşti astfel, fiul meu? Încetează de a fi văităreţ şi adu-ţi aminte de pătimirea mea şi de suferinţele sfinţilor. Încă nu te-ai împotrivit până la sânge (Evr 12, 4). Ceea ce ai suferit până acum nu-i mare lucru, dacă te gândeşti la alţii, care au îndurat cazne mai grele, trecuţi fiind prin ispitiri cumplite, prin amărăciuni nesfârşite, prin ciur şi dârmon încercaţi în toate felurile. Iată de ce e bine să te gândeşti din când în când la mai grelele suferinţe ale altora, ca să-ţi simţi sufletul uşurat din ananghie. Iar dacă tot nu ţi se va părea lucru neînsemnat amărăciunea ta, întreabă-te dacă nu cumva lucrurile stau astfel datorită lipsei tale de resemnare şi răbdare. Mici sau mari, oricum ar fi amărăciunile, încearcă să înduri tot aleanul cu răbdare.
            2. Cu cât mai călit sufleteşte vei fi prin resemnare, cu atât mai înţelepte vor fi şi faptele tale, cu atât mai spornice vredniciile tale; obişnuinţa şi călirea lăuntrică îţi vor uşura, pe de altă parte, ducerea bărbătească a poverilor. Fereşte-te să spui: "Cine sunt eu să înghit atâtea de la cutare sau cutare; şi ce-am făcut eu ca să îndur una ca asta? Sunt ponegrit şi învinuit de lucruri care nici măcar nu mi-au trecut prin cap; din partea altuia aş mai zice; ba chiar cu toată resemnarea". Asemenea păreri ar fi nerozie curată, căci cu gândul la oameni şi la ponegrire, pierzi din vedere însăşi virtutea răbdării, uiţi tocmai de Cel ce vine la urmă s-o răsplătească.
            3. Nu ştie ce-i adevărata resemnare cel care nu înţelege să sufere decât cum şi cât crede de cuviinţă, sau din partea cui socoteşte că-i cazul. Omul cu adevărat răbdător nu se uită de la cine vine nedreptatea: poate fi chiar mai marele său, sau unul de-o seamă cu sine, sau altul încă şi mai mic şi mai neînsemnat; pentru el e totuna dacă umilirea vine din partea unui om bun şi sfânt, sau, dimpotrivă, din partea unuia ticălos şi nevrednic; fără nici o deosebire, fără să ţină seama de la cine vine nedreptatea ce i se aduce, orice şi ori de câte ori i s-ar întâmpla, orice lucru potrivnic, el primeşte cu recunoştinţă totul din mâna lui Dumnezeu, dobândind astfel un câştig uriaş: într-adevăr, nimic din ceea ce suferă omul pentru Dumnezeu, - oricât de mic ar fi lucrul acela - nu rămâne fără vrednicie şi răsplată.
            4. Fii prin urmare gata de luptă, dacă doreşti să te bucuri de izbândă. Fără luptă nu vei putea niciodată ajunge la cununa biruinţei prin răbdare. Cine nu consimte să sufere, respinge încununarea. Dacă doreşti încununarea, luptă-te aşadar bărbăteşte, căleşte-te cu răbdare. Fără caznă n-ai cum să tinzi către odihnă, căci fără măsurare de puteri nu poate ajunge nimeni la biruinţă.
            5. Prin harul tău fă, Doamne, cu putinţă tot ceea ce firii mele omeneşti i se pare cu neputinţă. Tu ştii bine cât de slab sunt când e vorba de a îndura şi suferi şi cu câtă uşurinţă ultimul fleac ivit în cale mă abate din drum. Fă ca orice încercare şi amărăciune să mi se pară, pentru numele tău, plăcută şi de dorit; într-adevăr, a fi la ananghie şi a suferi pentru tine este tot ce poate fi mai folositor şi mai prielnic.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 796779