Harta Site Login
Despre gândul la moarte

 

Despre gândul la moarte
Cartea I, Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului, Capitolul XXIII


            1. Foarte curând se va sfârşi cu tine pe lumea aceasta; caută deci să-ţi dai seama în ce stare te afli. Omul astăzi este, iar mâine nu mai este. Odată ce s-a mistuit din ochii noştri, se şterge repede şi din amintire. O, nebunie şi împietrire a inimii omeneşti, cu gândul numai la cele vremelnice, iar de cele viitoare prea puţin sinchisindu-se! Ar trebui să te porţi în aşa fel - atât în fapte, cât şi în gând - ca şi când, astăzi chiar, ar trebui să mori. Dacă ai avea o conştiinţă rânduită nu te-ai teme atâta de moarte. Dar dacă astăzi nu eşti pregătit, cum vei putea oare să fii gata mâine? Ziua de mâine este nesigură, şi parcă ştie cineva dacă va ajunge ziua de mâine?
            2. Ce folos este a trăi vreme îndelungată, dacă ne îndreptăm aşa de puţin? Ah, de multe ori viaţa îndelungată nu ne îndreaptă, ci mai mult ne sporeşte vinovăţia. Măcar de am fi trăit cum se cuvine în lumea aceasta chiar şi numai o singură zi! Mulţi socotesc anii întoarcerii lor la Dumnezeu, dar rodul îmbunătăţirii lor adesea este mic. Dacă a muri este lucru înspăimântător, poate că ar fi mai primejdios a trăi multă vreme. Ferice de acela care are totdeauna înaintea ochilor ceasul morţii sale şi se pregăteşte zilnic de moarte. Dacă ai văzut cândva pe cineva murind, gândeşte-te că şi tu vei merge pe acelaşi drum.
            3. Dimineaţa gândeşte-te că nu vei ajunge să vezi seara; iar seara nu îndrăzni să-ţi făgăduieşti ziua de mâine. Fii aşadar totdeauna gata şi trăieşte în aşa fel ca moartea să nu te surprindă niciodată nepregătit. Mulţi mor de o moarte grabnică şi neprevăzută, căci: Fiul omului va veni în ceasul în care mai puţin ne aşteptăm (Lc 12, 40). Când va sosi ceasul de pe urmă, vei începe a te gândi la toată viaţa ta trecută cu totul altfel, iar atunci te vei căi că ai fost aşa de neglijent şi nepăsător.
            4. Ferice de omul înţelept care îşi dă silinţa să fie toată viaţa aşa cum ar vrea să fie în ceasul morţii! Căci dispreţul desăvârşit al lumii, dorinţa înflăcărată de a înainta în toate virtuţile, iubirea de disciplină, ostenelile pocăinţei, neprecupeţirea ascultării, lepădarea de sine şi îndurarea tuturor vitregiilor din dragoste pentru Isus ne va da marea încredere de a ne putea bucura de o moarte fericită. Cât timp eşti sănătos, poţi să faci multe lucruri bune, dar odată ce te-ai îmbolnăvit, nu ştiu ce vei putea face. Pe puţini boala îi face mai buni, după cum şi aceia care fac multe pelerinaje rareori se sfinţesc.
            5. Nu te încrede în prieteni şi în rude şi nu amâna mântuirea ta în viitor, deoarece oamenii te vor uita mai curând decât îţi închipui. Este mai bine să te pregăteşti acum şi să dai întâietate faptelor bune, decât să te încrezi în ajutorul altora. Dacă acum nu te îngrijeşti de tine însuţi, cine se va îngriji de tine în viitor? Timpul cel mai de preţ acum este. Acum sunt zilele mântuirii, acum este vremea potrivită (2 Cor 6, 2). Dar, din nefericire, nu dai folosinţă mai bună acestui timp, când poţi agonisi merite ca să-ţi asiguri viaţa veşnică. Va veni vremea când vei dori să mai ai parte de o zi sau chiar şi de numai un ceas, dar cine ştie dacă ţi se va da.
            6. Iată, dragul meu, de ce mare primejdie, de ce urgie te-ai putea elibera dacă ai trăi încă de pe acum, necontenit, cu frica şi gândul morţii. Învaţă, aşadar, să trăieşti acum în aşa fel încât să poţi, în ceasul morţii, să te bucuri, nu să te îngrozeşti. Obişnuieşte-te, de pe acum, a muri pentru lumea aceasta, ca atunci să poţi începe a trăi pentru Cristos. Obişnuieşte-te de pe acum a dispreţui toate, ca atunci să poţi să mergi nestânjenit la Cristos. Pedepseşte-ţi de pe acum trupul prin pocăinţă, ca atunci să te poţi bucura de încredere deplină.
            7. O, nesocotitule, pe ce temei te bizui că vei trăi multă vreme, când n-ai măcar o singură zi asigurată? Câţi au fost înşelaţi şi s-au văzut pe ne-aşteptate despărţiţi de trupul lor? De câte ori ai auzit spunându-se: cutare a căzut lovit de sabie, cutare s-a înecat, cutare căzând de sus şi-a spart capul, cutare s-a înecat mâncând, cutare a murit jucând? Unul a murit de foc, altul de fier, altul de ciumă, altul a murit de mâna hoţilor, şi aşa, sfârşitul tuturor este moartea, iar viaţa oamenilor trece repede ca umbra.
            8. Cine îşi va aduce aminte de tine după moarte? Şi cine se va ruga pentru tine? Fă acum tot ce mai poţi face, dragul meu, fiindcă nu ştii când vei muri şi nu ştii ce te aşteaptă după moarte. Cât mai ai vreme, strânge-ţi bogăţii nepieritoare. În afară de mântuirea ta, nu te gândi la altceva; îngrijeşte-te numai de cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Fă-ţi acum prieteni, cinstind pe sfinţii lui Dumnezeu şi urmând pilda lor, pentru ca atunci când vei sfârşi cu viaţa aceasta, ei să te primească în corturile cele veşnice (Lc 16, 9).
            9. Socoteşte-te pe lumea aceasta ca un călător şi un oaspete, care n-are grijă de lucrurile lumii. Păstrează-ţi pururea inima dezlegată de cele lumeşti, necontenit înălţată spre Dumnezeu, deoarece nu ai aici pe pământ cetate statornică (Ev 13, 14). Spre înalt îndreaptă zilnic rugăciunile şi suspinele tale cu lacrimi, pentru ca după moarte sufletul tău să se învrednicească a trece cu fericire la Domnul. Amin.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 796508