Harta Site Login
Judecata şi osândele păcătoşilor

 

Judecata şi osândele păcătoşilor
Cartea I, Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului, Capitolul XXIV


            1. În orice lucru caută să vezi sfârşitul şi închipuie-ţi felul cum te vei înfăţişa în faţa dreptului Judecător, căruia nu-i este nimic ascuns, care nu se îmbunează cu daruri şi nici nu primeşte dezvinovăţiri, dar care va judeca ceea ce este drept. O, păcătos nesăbuit şi nenorocit! Ce-i vei răspunde lui Dumnezeu, cunoscătorul tuturor fărădelegilor tale, tu care adesea tremuri în faţa mânioasă a unui muritor de rând? Ce te împiedică să te pregăteşti pentru ziua judecăţii, când nimeni nu va putea fi dezvinovăţit sau apărat prin altul, când fiecare va fi destul de împovărat cu sine însuşi? Acuma ostenelile tale pot da rod, lacrimile tale sunt primite, suspinul tău e ascultat, suferinţa ta e curăţitoare şi-l poate împăca pe Dumnezeu.
            2. Mare şi sfânt purgatoriu este acela al omului răbdător, care, suferind nedreaptă ocară din partea altora, mai mult se întristează de păcatul lor decât de nedreptatea îndurată de el însuşi; el se roagă bucuros pentru potrivnicii săi, le iartă din toată inima greşelile, şi nu întârzie să ceară iertare celor pe care i-a supărat. Se înduplecă mai curând decât se mânie. Se înfrânge adeseori pe sine şi îşi dă silinţa de a supune trupul sufletului. Mai chibzuit este să te cureţi acum de păcate şi să stârpeşti viciile, decât să laşi spălarea lor pentru viaţa cealaltă. Într-adevăr, pe noi înşine ne înşelăm prin dragoste neorânduită faţă de trupul nostru.
            3. Într-adevăr, ce altceva va mistui focul acela, dacă nu tocmai păcatele tale? Prin urmare, cu cât mai mult te cruţi pe tine însuţi, urmând acum poftele trupului, cu atât mai multă spuză şi zgură aduni spre ardere, la urmă. Căci în ceea ce a păcătuit omul, în aceea se va pedepsi mai aspru. Ghimpi mistuitori nu vor da pace celui leneş; foamea şi setea vor chinui pe cel lacom. În smoală clocotindă şi pucioasă vor fi scufundaţi desfrânaţii şi iubitorii de plăcere şi, precum câinii turbaţi, vor urla de durere pizmătăreţii.
            4. Nu va fi păcat sau viciu fără răsplată. Atunci cei trufaşi vor fi făcuţi de toată ruşinea, iar zgârciţii se vor zvârcoli în cele mai cumplite strâmtorări. Atunci un singur ceas de caznă şi chin va fi mai greu de îndurat decât, aici pe pământ, un veac întreg în cea mai aspră pocăinţă. Acolo, într-adevăr, nu va fi clipă de răgaz, nu va fi dată osândiţilor nici o mângâiere; aici, totuşi, caznele cunosc din când în când răgazuri, iar omul se poate bucura de mângâierea prietenilor. În aşa fel să te îngrijeşti acum şi să te căieşti de păcatele tale, încât în ziua judecăţii fără grijă să fii, în rând cu fericiţii. Că atunci dreptul va sta cu multă îndrăzneală înaintea feţei celor ce l-au asuprit (Înţ 5, 1) şi l-au înjosit. Abia atunci se va ridica la judecată cel care, acum, se supune cu umilinţă judecăţii oamenilor. Abia atunci va fi plin de încredere cel sărman şi smerit, în timp ce omul trufaş va fi apucat de tremur şi spaimă.
            5. Atunci, într-adevăr, se va vedea că înţelept în această viaţă a fost cel care, pentru Cristos, a învăţat să treacă drept nebun în ochii lumii şi să fie dispreţuit. Atunci tot necazul îndurat cu răbdare va deveni prilej de bucurie şi toată fărădelegea îşi va astupa gura sieşi (Ps 106, 42). Atunci toţi cei evlavioşi se vor bucura şi toţi cei fărădelege se vor întrista. Atunci trupul, acum pedepsit, va fremăta de fericire, mai mult decât dacă, aici pe pământ, ar fi dus-o într-o necurmată desfătare. Atunci haina ponosită va deveni luminoasă, iar veşmintele scumpe se vor întuneca asemenea cenuşii. Atunci proasta căsuţă a săracului se va dovedi mai de preţ decât palatele aurite. Atunci mai de folos va fi statornicia în răbdare, decât toată puterea lumii acesteia. Atunci mai slăvită va fi ascultarea curată decât toată măiestrita viclenie a lumii.
            6. Atunci mai multă bucurie va da conştiinţa limpede şi dreaptă, decât toate învăţăturile filosofiei. Atunci va atârna mai mult în cumpănă dispreţul bogăţiilor, decât toate comorile agonisite de locuitorii pământului. Atunci mai multă mângâiere vei avea de pe urma rugăciunilor făcute cu evlavie, decât de pe urma ospeţelor la care te-ai înfruptat cu bucate alese. Atunci mai curând te vei bucura de roadele tăcerii păstrate, decât de îndelungi convorbiri avute cu alţii. Atunci mai de preţ vor fi faptele bune şi sfinte decât toate cuvintele frumoase. Atunci mai multă plăcere va aduce viaţa cumpătată şi pocăinţa aspră decât toate dezmierdările pământului. Învaţă de pe acum să înduri suferinţa în cele mărunte, ca atunci să fii vrednic de a fi scutit de cele mult mai grele. Aici, acum, încearcă şi vezi ce ai să poţi la urmă. Dacă acum nu eşti în stare să înduri atâta lucru, cum oare vei putea îndura cazne fără sfârşit? Dacă, astăzi, un dram de suferinţă te scoate din răbdări cu atâta uşurinţă, ce va face din tine focul gheenei? Căci, într-adevăr, nu te vei putea bucura de două desfătări odată: să fii fericit în lumea aceasta şi, împreună cu Cristos, să locuieşti în cealaltă.
            7. Şi dacă până astăzi ţi s-ar fi întâmplat să trăieşti numai în onoruri şi dezmierdări, spune-mi, la ce ţi-ar folosi în clipa de faţă toate acestea dacă ar trebui să mori chiar acum? Toate, într-adevăr, în afara iubirii de Dumnezeu şi în afara slujirii sale curate, sunt zadarnice. Cel ce iubeşte pe Dumnezeu din toată inima nu se teme nici de moarte, nici de chinuri, nici de judecată, nici de infern; căci dragostea desăvârşită deschide calea cea fără de piedici spre Dumnezeu. Nici nu-i de mirare că se înspăimântă de moarte şi de judecată cel căruia îi place încă să păcătuiască. E bine, totuşi - dacă nu din dragoste, măcar de spaima iadului - să te păzeşti de rele. În schimb, cel care leapădă teama de Dumnezeu nu va putea sta pe cărarea dreaptă multă vreme, ci foarte curând va cădea în cursele diavolului.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 797190