Centrul Don Bosco România
În ce stă pacea trainică a inimii şi adevărata propăşire lăuntrică

 

În ce stă pacea trainică a inimii şi adevărata propăşire lăuntrică
Cartea a III-a, Despre mângâierea lăuntrică, Capitolul XXV


            1. Fiul meu, nu uita de cuvintele mele: Pacea mea v-o las vouă, pacea mea o dau vouă; nu aşa cum v-o dă lumea v-o dau vouă (In 14, 27). Toţi îşi doresc tihna şi pacea, dar nu toţi se îngrijesc de cele ce ţin de pacea adevărată. De pacea mea se bucură cei umili şi cu inima blajină. De pacea mea te vei bucura deprinzând îndelunga răbdare. Ascultând glasul meu şi urmând poruncile sale, te vei putea bucura de belşug de pace.
            2. Ce să fac, aşadar?
            3. În orice împrejurare supraveghează-ţi faptele şi cuvintele şi caută să-ţi călăuzeşti toate gândurile şi intenţiile astfel încât mie singur să-mi faci plăcere, iar în afară de mine să nu-ţi doreşti şi să nu cauţi nimic. Cât priveşte vorbele şi faptele celorlalţi, nu te grăbi niciodată cu judecăţi nesăbuite şi nu te amesteca niciodată în lucruri şi treburi ce nu te privesc; astfel făcând, aproape cu neputinţă va fi să-ţi pierzi vreodată liniştea. Dar a nu resimţi niciodată nici un fel de tulburare, a nu fi atins de nici un fel de amărăciune a inimii sau neplăcere a trupului, acestea nu ţin de timpul trecător al acestei vieţi, ci de zestrea păcii şi liniştii eterne. Prin urmare, nu te grăbi să crezi că ai găsit cumva adevărata pace, doar pentru faptul că nu te simţi, vremelnic, împovărat de nici un necaz; nu-ţi închipui că totul merge bine, doar pentru faptul că nu întâmpini nici o potrivnicie; nu crede că toate sunt desăvârşite, doar pentru că s-au întâmplat să-ţi meargă strună, aşa cum ţi-ai dorit. Ar fi de asemenea greşit să socoteşti că ai avea de ce să te lauzi sau să te crezi iubit într-un chip aparte, doar pentru faptul că evlavia ţi-a fost uşoară şi dulce: într-adevăr nu acestea sunt dovezile adevăratului om virtuos, nu în ele stă chezăşia propăşirii şi desăvârşirii.
            4. Dar în ce, Doamne?
            5. În lăsarea pe mâna lui Dumnezeu, încredinţându-te voinţei sale cu totul şi din toată inima; nerâvnind la ale tale nici mici nici mari, nici pe pământ, nici pentru veşnicie; astfel încât să poţi rămâne netulburat la faţă, la bine şi la rău, mulţumind lui Dumnezeu pururi, păstrându-ţi cumpătul, orice s-ar întâmpla. Dacă te vei arăta atât de puternic şi de neclintit în nădejde încât, chiar lipsit de mângâierea lăuntrică, să-ţi oţeleşti inima pentru a face faţă la suferinţe mai mari încă; dacă nu vei căuta dezvinovăţiri, cum că nu s-ar cădea ca tocmai tu să suferi atâta; dacă, dimpotrivă, îmi vei da mie întotdeauna dreptate, lăudându-mă pentru toate hotărârile mele - atunci se va putea spune, şi pe drept cuvânt, că ai păşit cu adevărat pe calea sigură a păcii şi nu va fi nici o îndoială că te vei bucura de vederea feţei mele. În cele din urmă, dacă vei ajunge la lepădarea de sine perfectă, fii încredinţat că te vei bucura de pace bună şi netulburată, pe cât e cu putinţă omului să guste pe acest pământ.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 1091255
Harta Site Politică de confidențialitate