Harta Site Login
Don Bosco
Pagina initiala
Despre D. Bosco

Cronologia vietii - D. Bosco
Cronologia sumara
Cronologia detaliata
Operele publicate ale lui D. Bosco

Scrierile lui D. Bosco in romana
Viata tanarului Dominic Savio

Scrieri despre D. Bosco in romana
Don Bosco
Don Bosco, crainicul bucuriei
Don Bosco: istoria unui preot

Don Bosco in mass-media
Publicatii saleziene in romana
Au zis despre D. Bosco...

Viata lui Don Bosco in desene

 

Date istorice semnificative din viaţa lui Don Bosco

 

1815 (16 august)

Se naşte Ioan Melchiore Bosco în Becchi, un cătun de 10 case ce aparţinea de satul Morialdo, la o distanţă de 5 km de comuna Castelnuovo (provincia Asti - Italia). Părinţii săi sunt Francesco şi Margherita Occhiena.

1815-1827
Ioan Bosco îşi petrece viaţa de copil la Becchi
1817 (11 mai)
La vârsta de doi ani îşi pierde tatăl.
Viaţa e grea, societatea se resimte după războaiele napoleonice, 1817 fiind pe deasupra şi un an de mare secetă. Învaţă să se roage, să fie ascultător, să muncească încă de mic. Mama sa va trebui să se îngrijească de cei trei copii (Antonio, Iosif şi Ioan) şi de bunica lor.

1823

Primeşte primele lecţii de la un ţăran care ştia să scrie şi să citească.

1824
Continuă să scrie şi să citească la Capriglio cu capelanul don Giuseppe Lacqua, urmând clasa a VIII-a în anul şcolar 1824-1825 (clasele erau descrescătoare).
Un vis misterios îi dezvăluie lui Ioan Bosco misiunea la care Dumnezeu îl cheamă: să se îngrijească de tinerii abandonaţi şi porniţi pe un drum greşit.
1825-1826
Continuă cu şcoala lui don Lacqua, urmând clasa a VII-a.
1826
Ioan face Prima Sfântă Împărtăşanie.

1828-1829

Ioan Bosco îşi petrece viaţa în casa familiei Moglia

1827 (februarie)
Din cauza disputelor cu Antonio, mama Margareta îl trimite în februarie la casa familiei Moglia, la Moncucco, unde va fi argat. În această perioadă munceşte, se roagă, citeşte. Don Lacqua îi împrumută cărţi. Îi mărturiseşte lui don Cottino dorinţa de a se face preot. Merge regulat la Biserică, se spovedeşte şi împărtăşeşte; se înrădăcinează în el viaţa creştină şi contemplativă. Face repetiţii şcolare cu don Nicolao Moglia şi cu parohul, don Francesco Cottino.
1829 (noiembrie)
Întors de la familia Moglia, Ioan îşi începe studiile la Morialdo, primul învăţător fiindu-i bătrânul don Calosso. Din aprilie 1830 îşi petrece ziua învăţând cu don Calosso.
1830 (21 noiembrie)
Don Calosso trece la cele veşnice. Lui Antonio, care se pregăteşte să se căsătorească, nu-i pasă de studiile lui Ioan, care poate frecventa şcolile publice din Castelnuovo.
1830 (decembrie) - 1831 (vara)
Mama Margareta împarte zestrea între copii ei pentru ca Antonio să nu mai aibe obiecţii la studiile lui Ioan. Va studia la Castelnuovo clasa a VI-a cu don Emanuele Virano şi don Nicolao Moglia.
1831-1835
Ioan Bosco urmează şcoala publică din Chieri.
Face studiile elementare condensând trei ani într-unul (1831-1832): din nou clasa a VI-a cu don Valeriano Pugnetti, clasa a V-a cu don Eustachio şi don Placido Valimberti, clasa a IV-a cu clericul Vincenzo Cima. Urmează apoi clasele de gramatică (1832-1833) cu don Giacinto Giusiana, de umanism (1833-1834) cu don Pietro Banaudi şi de retorică (1834-1835) cu teologul Giovanni Bosco.
1831 (22 martie)
Antonio, fratele vitreg al lui Ioan, se căsătoreşte cu Rosso Anna.

1831 (3-4 noiembrie)

Începe studiile la şcoala publică din Chieri. Locuieşte în gazdă la Lucia Matta (consăteancă) şi îşi plăteşte cheltuielile făcând diferite servicii. Aici va petrece 10 ani de viaţă.
La 16 ani intră în clasa a 6-a (a V-a la noi). Este mereu primul la învăţătură, demonstrând un mare talent, o memorie ieşită din comun şi o dorinţă fierbinte de a studia. Doarme puţin, folosind cea mai mare parte a nopţii pentru lectură. Face studii de gramatică, de retorică şi de umanistică. Fundează "Societatea Bucuriei". Îl întâlneşte pe Luigi Comollo

1832

Printre colegii de şcoală formează prima sa asociaţie: Societatea Veseliei. Programul este sintetizat în două puncte: a) îndeplinirea conştiincioasă a propriilor datorii de creştini şi de elevi; b) a fi veseli.
Îşi alege un confesor stabil: don T. Maloria.

1833 Primeşte Sacramentul Mirului la Butigliera d’Asti.
1833
Se mută cu domiciliul la un cofetar, Pianta Gioanni, prieten de familie, pentru a fi mai aproape de profesorul său D. Banaudi. Acolo devine ajutor în local.
Îl cunoaşte pe Giona, băiatul evreu, care mai târziu se botează.
1833 (4 august)
Mons. Giovanni Antonio Gianotti îi conferă lui Ioan sacramentul Mirului la Butigliera d’Asti.
1834
Se împrieteneşte cu Luigi Comollo, primul "băiat sfânt" pe care îl întâlneşte în viaţa sa. Zece ani mai târziu, în 1844, va scrie o scurtă biografie a acestuia.
Se mută cu domiciliul la soţii Cumino.
1834 (martie)
Face cererea de a intra in Ordinul Franciscan; este primit ca postulant. Pe 18 aprilie susţine un examen de admitere la conventul Sf. Maria degli Angeli. Pe 28 aprilie este acceptat în ordin însă prin evenimente independente de voinţa lui este sfătuit să meargă în Seminar.
1835-1840
Ioan Bosco urmează Seminarul din Chieri
Studiază filozofia (1835-1837) şi teologia (1837-1841).
1835 (27 mai)
Începe să facă o colecţie de cântece, versuri, argumente pentru spectacole cu numele "Cod ce conţine sonete şi alte poezii". Le va distruge mai târziu motivând că nu erau originale ci numai prelucrări ale unor opere existente.
1835 (25 octombrie)
Îmbracă reverenda (haina clericală) la Caselnuovo. Intră în Seminarul din Chieri
1835 (30 octombrie)
Intră în Seminar.
1836
Intră în Seminar Luigi Comollo, care va fi un exemplu viu pentru Ioan Bosco.
1837
Începe studiul teologiei. Renunţă cărţile de joc.

1837 (9 mai)

Se naşte în Mornese, Maria Mazzarello, cofundatoare a Ficelor Mariei Ajutorul Creştinilor.

1838
Este numit sacristan în seminar.
Din acest an se produce reforma administrativă eclezială: registrele parohiale devin standardizate şi se trece de la completarea din limba latină în cea italiană.
1839 (2 aprilie)
Moartea lui Luigi Comollo şi apariţia sa în camera clericilor. Ioan se îmbolnăveşte grav.
1840 (29 martie)
Primeşte tunsura clericală şi ordinele mici în capela arhiepiscopiei din Torino, din partea episcopului, mons. Fransoni.
1840 (vara)
Studiază în timpul verii materiile anului IV de teologie şi, aprobând examenele, intră în toamnă în anul V de teologie.
1840 (19 septembrie)
Primeşte subdiaconatul.
1841 (29 martie)
Ioan Bosco este sfinţit diacon.
1841 (26 mai)
Începe exerciţiile spirituale de pregătire pentru hirotonirea sacerdotală; ia 10 hotărâri pentru a fi un bun preot.

1841 (5 iunie)

Ioan Bosco este sfinţit preot la Torino de către arhiepiscopul de Torino, mons. Fransoni, în capela arhiepiscopiei. În ziua următoare celebrează prima sa Liturghie la altarul Îngerului Păzitor în biserica sfântului Francisc de Assisi. Îi stă alături don Cafasso care va deveni călăuza sa spirituală pentru toată viaţa. În prima sa liturghie cere de la Dumnezeu "eficacitatea cuvântului" pentru a face bine sufletelor. Mama sa îi aminteşte că începutul celebrării liturghiei înseamnă începutul suferinţei.

1841 (toamna)
Refuză primele însărcinări care îi sunt oferite, şi se înscrie la Colegiul Ecleziastic al sfântului Francisc de Assisi pentru a-şi perfecţiona studiile teologice. Face o primă explorare a oraşului Torino şi descoperă problemele grave ale tineretului sărac şi abandonat datorită "revoluţiei industriale" care cuprindea şi acest oraş.
1841-1844
Don Bosco se află în "Colegiul ecleziastic".
Începând cu 3 noiembrie urmează trieniul de studii teologice-pastorale la Torino.

1841 (8 decembrie)

Întâlneşte în sacristia bisericii sfântului Francisc de Assisi un tânăr emigrant, Bartolomeo Garelli din Asti. Îl invită pe el şi pe prietenii lui la o întâlnire săptămânală. Este începutul Oratoriului. Începe cu un catehism apostolatul său cu tinerii în Torino. Din decembrie 1841 şi până în octombrie 1844 Oratoriul îşi desfăşoară activitatea în mica curte a bisericii Sf. Francisc din Assisi.

1842 (2 aprilie)

Se naşte Dominic Savio.

1843 (10 iunie)
Don Bosco primeşte licienţa pentru a spovedi, după aprobarea examenului de morală.
1844 (toamna)-1846

Începe “emigrarea” Oratoriului lui Don Bosco în diverse locuri ale oraşului:
- pe lângă Opera marchizei de Barolo - micul spital Sf. Filomena (decembrie 1844 - mai 1845)
- în cimitirul Sfântul Petru în Lanţuri (25 mai 1845)
- în diferite biserici din afara oraşului (iuine-iulie 1845)
- pe lângă Morile oraşului - S. Martino ai Mulini Dora (iulie - noiembrie 1845)
- în casa Moretta (noiembrie 1845 - februarie 1846)
-
pe izlazul fraţilor Filippi (martie - aprilie 1846)
- casa Pinardi (după 12 aprilie)
Peste tot copiii nu sunt suportaţi datorită gălăgiei pe care o făceau. Don Bosco e suspectat de răzvrătire împotriva autorităţilor civile, şi chiar de nebunie.

1844 (octombrie)
Don Bosco este numit capelanul micului spital Sf. Filomena al marchizei Barolo.
1844 (decembrie)
Don Bosco binecuvântează prima capelă a Oratoriului şi o închină Sf. Francisc de Sales.

1845 (septembrie)

Când Oratoriul se afla lângă Morile oraşului, Don Bosco are una dintre întâlnirile fundamentale ale vieţii sale. Se apropie de el un băieţaş palid, de 8 ani, orfan de tată: Michele Rua. Acesta va deveni mâna sa dreaptă şi succesorul său în fruntea Congregaţiei Saleziene.

1845 (octombrie) Publică “Istoria Bisericii pentru uz şcolar”. Vor urma “Istoria sacră” (1847), “Sistemul metric zecimal” (1849), “Istoria Italiei” (1855) şi multe alte cărţi.
1845 (noiembrie) Don Bosco începe şcolile serale.

1846 (12 aprilie)

Oratoriul se mută în şopronul închiriat de la Francesco Pinardi, în Valdocco. E ziua de Paşti şi e mutarea sa definitivă. Sunt deja 300 de tineri.

1846 (mai)
Marcheza de Barolo îl concediază pe don Bosco; intră în vigoare din luna august.
1846 (iulie)
Don Bosco se îmbolnăveşte grav de pleurită cu febră; 8 zile se găseşte între viaţă şi moarte. Vindecarea sa e smulsă Sfintei Fecioare de rugăciunile tinerilor muncitori care frecventau Oratoriul.
1846 (3 noiembrie)
După o lungă convalescenţă, petrecută la Becchi, Don Bosco se întoarce la Oratoriu însoţit de mama sa, Margareta, care vine să ţină locul de mamă băieţilor săi. În două camere luate cu chirie fondează şcoala.
1846 (1 decembrie)
Don Bosco închiriază toată casa lui Francesco Pinardi până la 31 martie 1849 dând, astfel, o dezvoltare decisivă şcolii serale.
1847 (30 martie)
Obţine de la episcop autorizarea de a primi copiii la Prima Împărtăţanie şi la Mir.
1847 (12 aprilie)
În Oratoriu ia naştere prima asociaţie de tineri: Compania Sfântului Luigi.
Don Bosco schiţează un regulament pentru Oratoriu. Va fi tipărit în 1852.
1847 (mai)
Don Bosco îl găzduieşte în bucătărie pe primul băiat care îi cere să rămână cu el, un emigrant din Valsesia. În acelaşi an, Don Bosco organizează un Curs de Exerciţii Spirituale pentru cei mai buni băieţi ai săi. Îl va repeta în toţii anii şi, chiar de la început, cursul se dovedeşte eficient pentru descoperirea primelor “vocaţii saleziene”.
1847 (iunie)
Încep activităţile teatrale la Oratoriu.
1847 (20 iunie)
Monseniorul Fransoni administrează Mirul la primii 97 de copii, la Oratoriu.
1847 (8 decembrie)
Deschide, în zona Porta Nuova, un al doilea Oratoriu, pe care-l dedică Sfântului Luigi; directorul oratoriului este numit teologul Giacinto Carpano.
1848
Don Bosco este considerat nebun de către cei cu care el împărtăşise proiectul său apostolic.

1848 (februarie)

Don Bosco refuză invitaţia Marchizului Roberto d’Azeglio de a participa la manifestări politice. “Eu vreau să rămân acum şi pentru totdeauna în afara politicii”.

1848 (martie)
Izbucneşte primul război italian de independenţă. “Politica” se răspândeşte printre cei care îl ajutau pe Don Bosco şi care îi ridică împotrivă tinerii mai mari din Oratoriile din Valdocco şi din Sfântul Luigi. În timpul primăverii, cineva a încercat să-l ucidă cu un foc de puşcă tras de la fereastra şopronului-capelă. Lovitura nu-şi nimereşte ţinta.
1848 (toamna)
Pentru prima oară un băiat de-a lui Don Bosco îmbracă reverenda. Se numeşte Ascanio Savio. Va rămâne, pentru patru ani, la Oratoriu ca să-l ajute pe Don Bosco. Între timp, la Torino, din cauza înfrângerii armatei lui Carlo Alberto, se dezlănţuie mari dezordini.
1849 Don Bosco fondează la Oratoriu Societatea de ajutor reciproc pentru tinerii muncitori.
1849 (18 ianuarie)
Moare Antonio, fratele lui Don Bosco, la doar 41 de ani.
1849 (februarie) În februarie Don Bosco fondează ziarul Prietenul Tinerimii, care se va dovedi a fi un mic faliment: va trebui să-l suspende doar după 61 de numere. Pentru că seminarul diecezan din Torino era închis, mai mulţi seminarişti au fost găzduiţi de către Don Bosco la Oratoriu, putând astfel să-şi continue studiile.
1849 (1 aprilie)
Închiriază toată casa Pinardi pentru că seminarul diecezan din Torino fusese închis; pentru 20 de ani casa lui Don Bosco devine seminar diecezan.
1849 (octombrie)
Ia în administrare Oratoriul Îngerului Păzitor din perifierie, Vanchiglia.
1850 Don Bosco fondează la Oratoriu Societatea de ajutor reciproc pentru tinerii muncitori.
1850
Don Bosco inaugurează excursiile de toamnă, în afara oraşului Torino.
1850 (20 iunie)
Cumpără de la Seminar terenul unde va construi biserica Maria Ajutorul Creştinilor
1851
Semnează primele contracte de ucenicie pentru băieţii săi care merg să lucreze în oraş, anticipând rolul sindicatelor în apărarea tinerilor ucenici.
Don Bosco renunţă la să facă lecţii şi cere ajutorul profesorului Carlo Bolzanino şi al lui don Matteo Picco.

1851 (2 februarie)

Primii săi clerici îmbracă haina preoţească: Reviglio, Buzzetti, Gastini e Bellia.

1851 (19 februarie)
Don Bosco cumpără casa Pinardi (împreună cu grădina şi curtea) cu ajutorul lui don Cafasso, don Murialdo şi don Borel; până la acel moment, o avuse cu chirie.
1851 (iunie)
Prezintă autorităţilor proiectul bisericii Sf. Francisc de Sales; pe 20 iunie se binecuvântează prima piatră.
1851 (decembrie)
Cere municipalităţii autorizarea unei loterii la Oratoriu (prima loterie).

1852 (31 martie)

Don Bosco este recunoscut în mod oficial de episcopul său ca director în trei oratorii în Torino: Sf. Francisc de Sales, Sf. Luigi şi Îngerul Păzitor.

1852 (26 aprilie)
Explozia de la depozitul de praf de puşcă de la Borgo Dora produce pagube la o jumătate din casa Pinardi şi pune la grea încercare viaţa Oratoriului.
1852 (20 iunie)
Este consacrată noua biserică, Sf. Francisc de Sales.
1852 (3 octombrie)
Îmbracă haina clericală Michele Rua.
Monsenior Fransoni acordă din exil permisiunea ca la Oratoriu să se poată desfăşura activităţi de formare preoţească, contrariind părerea curiei episcopale.
1852 (toamna)
Se construieşte o nouă aripă a casei Pinardi, pentru tinerii care cereau găzduire.
1852 (1 decembrie) După ploi intense se dărâmă o parte a casei aflată în construcţie. Se va relua şi se va finaliza în octombrie 1853.

1853

Don Bosco deschide şcolile profesionale interne pentru cizmari şi croitori în octombrie, fundează prima fanfară şi lansează „Lecturile Catolice” (mici cărţi lunare în scopul instruirii religioase) prima sa revistă populară.

1854
Deschide şcola profesională pentru legători de carte. Strâmtorat, vinde o parte de teren, pe care-l va răscumpăra în 1863.

1854 (26 ianuarie)

Don Bosco propune unor tineri (Rua, Cagliero, Rocchietti, Artiglia) să facă o promisiune pentru a se dedica “dragostei aproapelui”. Îi numeşte "Salezieni" după numele apostolului blândeţii Sf. Francisc de Sales.

1854 (august)
Izbucneşte la Torino holera. Băieţii lui Don Bosco s-au distins prin ajutorul pe care l-au acordat bolnavilor. Au avut de la Don Bosco asigurarea că nimeni nu va fi atins de boală dacă se păstrează în Harul lui Dumnezeu şi poartă la gât o medalie a Mariei.
1854 (2 octombrie) Îl întâlneşte pe Dominic Savio.

1854 (29 octombrie)

Intră în Oratoriu Dominic Savio, “băiatul sfânt”.

1854 (noiembrie)
Doi răufăcători încearcă să-l ucidă pe don Bosco; îl salvează Surul, un câine care apare din senin.
1855

Înfiinţează clasa a III-a gimnazială internă şi o încredinţează clericului Giovanni Battista Francesia.
Înfiinţează fanfara în rândul ucenicilor; în 1959 o suspendă pentru o scurtă perioadă pentru că îşi făceau de cap.
Don Domenico Pestarino fundează la Mornese (Alessandria) o asociaţie din care se va naşte societatea Ficelor Mariei Ajutorul Creştinilor.
În acest an Don Bosco face o primă redactare a Constituţiilor Saleziene.

1855 (primăvară)
Don Bosco face o ieşire cu tinerii din puşcăria "La Generala" la Stupingi. Spre surprinderea tuturor fără gardieni; nu evadează niciunul.

1855 (25 martie)

Primul pas al naşterii Societăţii Saleziene: clericul Rua depune voturile private de sărăcie, castitate şi ascultare în mâinile lui Don Bosco. El este cel dintâi salezian.

1856
Demolează o parte din casa Pinardi şi construieşte un al doilea corp de edificiu. Se va termina în 1857.
Deschide un laborator de tâmplărie.
Înfiinţează clasa a II-a şi a I-a gimnazială.
Înfiinţează Compania Sf. Sacrament.
Michele Rua este însărcinat cu Oratoriul din Porta Nuova.
1856 (8 iunie)
Domenico Savio fondează Compania Imaculatei. E un grup de tineri aleşi care colaborează cu Don Bosco în a-i asista şi a face bine propriilor colegi.

1856 (25 noiembrie)

Mama Margareta trece la cele veşnice, la 69 de ani. Îi ia locul mama lui Michele Rua.

1857
Don Bosco începe să scrie Regulile salezienilor.

1857 (9 martie)

Acasă, la Mondonio, Dominic Savio trece la cele veşnice. Aproape imediat, Don Bosco i-a scris "Viaţa", care va avea o deosebit de mare răspândire. În 1954, Papa Pius XII îl va proclama sfânt pe Dominic Savio.

1857 (6 iunie)
Este sfinţit primul preot al Oratoriului: Felice Reviglio.
1857 (toamna)
Excursia cu tinerii la Bechi - Castelnuovo; Vezzolano - Albugnano.
1858
Înfiinţează Micul Cler.

1858 (18 februarie)

Prima călătorie a lui Don Bosco la Roma, pentru a prezenta opera sa Papei. Papa Pius IX îl invită să scrie şi despre "faptele supranaturale" care stau la originea operei sale.

1859
Completează înfiinţarea tuturor celor 5 clase de gimnaziu intern la Oratoriu.
Înfiinţează Compania Sf. Iosif pentru formarea creştină a muncitorilor.
1859 (toamna)
Excursia cu tinerii la Bechi - Castelnuovo - Maretto - Villa San Secondo.

1859 (9 decembrie)

Don Bosco comunică decizia de a funda Congregaţia Saleziană.

1859 (18 decembrie)

Ia naştere, în mod oficial, Congregaţia Saleziană ca asociaţie privată. Primii salezieni sunt în număr de optsprezece împreună cu Don Bosco.
Don Bosco constituie primul Capitul Superior Salezian.

1860
Don Bosco aceptă direcţia seminariului din Giaveno.
1860 (2 februarie)
Prima reuniune a Capitolului pentru a examina candidatura coajutorului Giuseppe Rossi.
1860 (26 mai şi 9 iunie) Au loc percheziţii ale Guvernului la Oratoriu şi controale şcolare insidioase.

1860 (12 iunie)

26 de salezieni subscriu Regulilor Congregaţiei. Apare pentru prima data termenul de coajutor într-o scrisoare a lui Don Bosco către arhiepiscopul în exil pentru aprobarea regulilor. Acesta se arată favorabil.

1860 (23 iunie)

Trece la cele veşnice don Giuseppe Cafasso, strălucitul maestru spiritual a lui Don Bosco.

1860 (29 iulie)
Unul dintre primii băieţi ai lui Don Bosco, Michele Rua, devine preot. Don Bosco acceptă printre salezieni primul laic: coajutorul Giuseppe Rossi.
1860 (toamna)
Excursia cu tinerii la Bechi - Castelnuovo - Primeglio - Montiglio.

1861

Don Bosco deschide prima tipografie. Deschide de asemenea şi un laborator de fierărie şi unul de turnătorie de caractere tipografice.
Paisprezece salezieni fondează o “comisie secretă” pentru a păstra în scris ceea ce face şi ceea ce spune Don Bosco.

1861 (toamna)
Excursia cu tinerii la Bechi - Castelnuovo - Villa San Secondo - Mirabello - Lu - S. Salvatore (Madonna del Pozzo) - Valenza
1862
Maria Ajutorul Creştinilor devine invocaţia favorită a lui Don Bosco. Sub această invocaţie era cunoscută după victoria de la Lepanto (1571), Viena (1683) şi după eliberarea Papei Pius al VII-lea (24 maggio 1814). Era de asemenea cunoscută după recunoaşterea din partea autorităţii ecelziastice a imaginii miraculoase din Spoletto (Madonna della Stella).

1862 (14 mai)

Primi 22 de salezieni depun profesiunea saleziană pe trei ani în mâinile lui Don Bosco.

1862 (toamna)
Excursia cu tinerii la Bechi - Castelnuovo - Villa San Secondo - Calliano - S. Desiderio - Monte Magno- Vignale - Campagna - Mirabello - Castelletto - Alessandria.
1862 (noiembrie)
Don Pestarino, preotul Ficelor Imaculatei care mai târziu vor deveni Ficele Mariei Ajutorul Creştinilor, face o vizită la Valdocco şi rămâne încântat. Îşi exprimă dorinţa de a deveni salezian. Va deveni în 1863.
1862 (12 decembrie)
Moare Iosif, fratele lui Don Bosco, la 49 de ani.
1863
Don Bosco răscumpără terenul vândut în 1854. Inspecţii şcolare minuţioase la Valdocco.
1863 (februarie)
Circulară de sensibilizare pentru construcţia bisericii Mariei Ajutorul Creştinilor.
1863 (mai)
Începe construcţia bisericii Maria Ajutorul Creştinilor.

1863 (20 octombrie)

Don Bosco deschide prima casă saleziană în afara oraşului Torino: "Seminarul Mic" de la Mirabello Monferrato. Îl însărcinează pe don Michele Rua cu conducerea acesteia. Scrie pentru el câteva pagini de "amintiri confidenţiale" care constituie unul dintre documentele fundamentale al modului de educaţie saleziană.

1863 (toamna)
Excursia cu tinerii la Bechi - Tortona - Broni - Torre Garofoli - Alessandria - Mirabello.
1863 (31 decembrie)
Se publică o statistică asupra analfabetismului în Italia. Din 21.777.374 locuitori, 16.999.701 sunt analfabeţi şi 893.388 ştiu abia să citească (80% analfabeţi).
1864
Don Bosco deschide o şcoală la Lanzo Torinese - Piemonte.
1864 (martie)
Se pune prima piatră a sanctuarului Maria Ajutorul Creştinilor de la Valdocco.

1864 (23 iulie)

Congregaţia Saleziană primeşte prima recunoaştere din partea Sfântului Scaun (Decretul de laudă).

1864 (octombrie)
Se deschide la Lanzo un colegiu-internat care este luat sub îngrijire de către salezieni.

1864 (8 octombrie)

Don Pestarino, preot din Mornese îi prezintă lui Don Bosco pe Maria Mazzarello împreună cu un grup de fete.

1864 (toamna)
Excursia cu tinerii la Bechi - Castelnuovo - Genova - Pegli - Mornese - Parodi - Casaleggio - Lerma - Montaledo - Castelletto d’Orba - Capriata - Ovada - Tremolino - Parsco - Acqui - Strevi. Este ultima.
1865
Don Bosco cumpără o vilă la Trofarello – Piemonte pentru exerciţii spirituale.
Face un proiect: o colecţie de cărţi ale scriitorilor latini, din care se elimină pasajele imorale.

1865 (13 noiembrie)

Prima diplomă obţinută de un salezian (Don Giovanni Battista Francesia).

1866
Don Bosco este mediatorul între Sfântul Scaun şi Guvernul Italian pentru întoarcerea în diecezele lor a patruzeci şi cinci de episcopi "exilaţi" şi pentru alegerea altor episcopi noi.
1867
Don Bosco face prima redactare a Constituţiilor Saleziene în latină.
Papa Pius IX îi reformulează lui Don Bosco cererea de a scrie "originile supranaturale" ale operei sale. Marea parte a acestor "memorii" va fi scrisă deDon Bosco între anii 1873-1875.
1868
Moare Carlo Bertinetti, cel care fusese naşul de botez al evreului Giona. Lasă totul ca moştenire lui Don Bosco, care o va folosi pentru a deschide un oratoriu feminin "Sf. Teresa", încredinţându-l Ficelor Mariei Ajutătoare în 1878.

1868 (9 iunie)

Este consacrată biserica Maria Ajutorul Creştinilor din Torino.

1869

Don Bosco începe publicarea Bibliotecii Tinerimii Italiene cu scopul de a pune în mâna tinerilor clasicii italieni, vechi şi moderni, fără fragmentele considerate inoportune pentru educaţia lor. Apariţia micilor volume este lunară. Din 1869 până în 1885 vor fi publicate 204 de volume.
Don Bosco fondează Asociaţia cinstitorilor Mariei Auxiliatrice (ADMA).
Michele Rua este însărcinat cu formarea candidaţilor salezieni, fără a primi titlul de maestru de novici.
Se construieşte corul în spatele altarului principal în Biserica Maria Ajutătoare.
Don Bosco va deschide o casa la Cherasco – Piemonte, care mai târziu va fi transferată la Varazze.

1869 (8 ianuarie)
Don Bosco merge la Roma.
1869 (1 martie)
Don Bosco obţine decretul de aprobare a Societăţii Saleziene, însă nu şi Constituţiile.

1869 (aprilie)

Don Bosco trimite "Ficelor Imaculatei" un orar de respectat.

1869 (18 aprilie)
Don Bosco fundează la Torino Arhiconfraternitatea Mariei Ajutorul Creştinilor.
1869 (8 decembrie)
Se deschid lucrările Conciliului Vatican I. Se vor abandona în iulie 1870 din cauza asediului oraşului Roma şi nu vor mai putea fi reluate.
1870
Don Bosco deschide o casă la Borgo S. Martino în Piemonte.

1870 (24 iunie)

Prima manifestare a ex-elevilor la Valdocco. O duzină de lucrători se unesc cu elevii interni pentru a-l sărbători pe Don Bosco de ziua sa onomastică. Alţii se uniră ulterior şi se născu un comitet al cărui scop era să celebreze în fiecare an pe maestrul lor.
Se naşte astfel "Societatea foştilor elevi al Oratoriului Salezian", din care se va dezvolta ulterior Asociaţia Ex-elevilor lui Don Bosco.

1870 (septembrie)

Prima casă deschisă în afara regiunii Piemonte, un colegiu cu internat la Alassio, în Liguria.

1871
Don Bosco deschide o casă la Ge-Marassi, o şcoală profesională care va fi transferată la Sampierdarena în Liguria.
Anunţă Capitolul Superior intenţia sa de a funda o congregaţie feminină cu aceaşi carismă, de educaţie creştină a tinerelor.
1871 (aprilie)
Don Bosco merge la Mornese să se ocupe de noul colegiu destinat Ficelor Imaculatei.
1871 (26 noiembrie)
Vine la Torino noul arhiepiscop, mons. Gastaldi. A fost numit de Papa Pius IX, sfătuit fiind de Don Bosco.
1871 (7 decembrie)
Don Bosco se îmbolnăveşte grav în timp ce vizitează casa saleziană din Varazze. Boala durează cincizeci de zile.
1871 (iarna)
Don Bosco visează băştinaşii din Patagonia care îi cer ajutorul.
1872
Don Bosco acceptă, mai mult forţat, colegiul pentru nobili la Valsalice.
Deschide o casă la Ge-Sampierdarena şi o alta în Varazze, ambele în Liguria.
Începe tipărirea unei alte colecţii, a clasicilor greci, după experienţa reuşită a clasicilor latini.
1872 (23-24 mai)
Comunitatea feminină Maria Imaculata se mută la Mornese, spre dezamăgirea localnicilor care aşteptau ca în acel loc să fie inaugurat un colegiu, destinat iniţial băieţilor.

1872 (5 august)

Ia naştere Congregaţia Fiicelor Mariei Auxiliatrice (FMA) care se alătură operei salezienilor. Superioara este Maria Mazzarello care, împreună cu alte zece tinere, primesc în această zi haina şi fac voturile religioase în prezenţa episcopului d’Acqua şi a lui Don Bosco. Este prima profesiune religioasă feminină.

1873
Din ordinul Papei, începe să scrie Memoriile Oratoriului; le va finaliza în 1875.
Don Bosco îşi pierde confesorul, teologul F. Golzio, care trece la cele veşnice; îl alege un altul în persoana lui don Giacomelli Giovanni, coleg de seminar.
1873 (februarie)
Două călugăriţe din Congregaţia Sf. Ana merg la Mornese pentru a iniţia Ficele Mariei Ajutătoare la stitul de viaţă comunitar.
1873 (18 februarie)
Don Bosco merge la Roma pentru a prezenta a doua ediţie a Constituţiilor în latină.
1873 (9 septembrie)
La Torino, teologul Giovanni Borel trece la cele veşnice. Încep marile neînţelegeri cu arhiepiscopul, mons. Gastaldi.
1873 (30 decembrie)
Don Bosco merge pentru a treia oară la Roma pentru aprobarea Constituţiilor.
1874
Don Bosco trasează în linii mari o "Uniune a Sf. Francisc de Sales".
Don Giulio Barberis este numit maestru al înscrişilor (novicilor) şi va rămâne în această funcţie 25 de ani.

1874 (3 aprilie)

Sunt aprobate în mod definitiv de către Sfântul Scaun Regulile (Constitiţiile) Societăţii Saleziene.

1874 (15 mai)
Don Pestarino trece la cele veşnice.
1874 (15 iunie)
Maria Mazzarello este aleasă Superioară Generală.
1875
Începe opera pentru vocaţiile târzii, "Fii Mariei". Don Bosco merge la Roma pentru a obţine privilegii, însă nu reuşeşte.
Câţiva din grupul constituit pentru a celebra onomasticele lui Don Bosco formează o fanfară.
1875 (29 ianuarie)
Don Bosco anunţă decizia de a trimite misionari în Argentina.
1875 (5 februarie)
Într-o circulară, Don Bosco cere salezienilor care sunt disponibili să facă o cerere scrisă pentru misiuni.
1875 (28 august)
Maria Mazzarello face voturile perpetue împreună cu alte 12 surori.

1875 (11 noiembrie)

Prima expediţie misionară formată din 10 salezieni, condusă de don Giovanni Cagliero, pleacă către America Latină. Don Bosco o va defini "cea mai mare iniţiativă a Congregaţiei".

1875 (21 noiembrie)

Este deschisă prima casă saleziană în afara Italiei, la Nice în Franţa.

1876
Este un an de mari expansiuni în rândul FMA.
Don Bosco deschide alte case: la Trinità di Mondovi în Piemonte, la Vallecrosia în Liguria, la Ariccia în Lazio, la Albano în Lazio, la Magliano Sabino în Lazio.
1876 (23 ianuarie)
Monseniorul Sciandra episcopul diecezan de Acqui aprobă Regulile Institutului FMA. După o perioadă de probă fură imprimate şi distribuite surorilor în 1878.

1876 (9 mai)

Don Bosco fondează, cu aprobarea Sfântului Scaun, a treia familie saleziană: Cooperatorii Salezieni. Ei vor trebui "să ajute Biserica, episcopii, parohii, promovând binele în conformitate cu spiritul Societăţii Saleziene".

1877
Se publică primul Regulament al Oratoriului Sf. Francisc de Sales pentru externi.
Don Michele Rua devine primul Procurator General al Congregaţiei pe lângă Sfântul Scaun.
Don Bosco deschide alte case: la Mathi în Piemonte, la La Spezia - S. Paolo în Liguria.
Se publică Sistemul Preventiv.

1877 (august)

Începe publicarea Buletinului Salezian, care va ţine legătura între Don Bosco şi Cooperatorii “salezieni în lume”. În Buletin sunt publicate scrisorile misionarilor, favorurile Mariei Auxiliatrice, Istoria Oratoriului.

1877 (1 septembrie)

Ficele Mariei Ajutorul Creştinilor deschid prima casă în afara Italiei, la Nice în Franţa.

1877 (5 septembrie)

Are loc, la Lanzo Torinese, primul Capitol General al Societăţii Saleziene; se va termina în 5 octombrie.

1877 (toamna)
Don Bosco tipăreşte un Regulament pentru casele Sf. Francisc de Sales. Este citit în mod public în 5-6 noiembrie şi trimis la toate casele saleziene. Este unul din cele mai importante documente lăsate de Don Bosco.

1877 (14 noiembrie)

Primele 6 FMA pleacă din Italia pentru misiunile din America, în Uruguay.

1878
Moare Papa Pius IX. Don Bosco este primit în audienţă de succesorul său, Leon XIII.
Autorităţile decid închiderea şcolii gimnaziale de la Valdocco pe motivul înlocuirii profesorilor abilitaţi. În 1881 se permite redeschiderea lui, însă ca gimnaziu privat.
Municipiul renunţă să mai doneze cele 300 lire pe care le dădea anual Oratoriului.
E anul în care Don Bosco face modificări şi adăugiri "Memoriilor Oratoriului".
Don Bosco deschide alte case: la Chieri în Piemonte, la Nizza Monferrato în Piemonte, la Este în Veneto, la Lucca în Toscana.
Don Antonio Belloni (din Palestina) deschide o şcoală agricolă la Beitgemal; îi cere lui Don Bosco să asigure o continuitate acestei opere.
Ex-elevii decid să înfiinţeze o societate de ajutor mutual pentru elevii care, ieşind de la Oratoriu ar avea nevoie de ajutor sau s-ar îmbolnăvi.
Contele Carlo Cays, deputat al Parlamentului devine preot salezian.
1878 (9 ianuarie)
Publicaţia "Bibliofilo Cattolico" care era destinată să facă cunoscută publicaţiile Oratoriului este înlocuită de "Buletinul Salezian".

1879

Primul contact al misionarilor salezieni cu indienii din Patagonia.
Noviciatul salezian se stabileşte într-un fost convent benedictin la S. Benigno Canavese împreună cu studentatul de filozofie.
Don Bosco deschide o casa la Randazzo în Sicilia.

1879 (4 februarie)
Casa mamă FMA se transeră la Nizza Monferrato.
1879 (24 mai)
Începutul misiunii saleziene în Patagonia.

1880

Salezienii şi FMA deschid primele lor opere misionare în Patagonia (Argentina).
Leon XIII îi încredinţează lui Don Bosco construirea Templului Sacro Cuore (Sfintei Inimi) la Roma.
Don Bosco deschide o casă la Penango în Piemonte şi o alta la Sacro Cuore la Roma.
Don Bosco scrie parohilor pentru a cere colaboratori pentru opera saleziană.
Se desfăşoară al 2-lea Capitul al Societăţii Saleziene la Lanzo.
Don Franco Dalmazzo este numit Procurator general şi se stabileşte la Roma împreună cu un cleric şi un novice coajutor; este prima comunitate saleziană din Roma.

1881

Datorită multiplicării operelor, Inspectoria Americană (America de Sud) se împarte în Inspectoria Argentină şi în Inspectoria Uruguayană.
Don Bosco începe construcţia unei noi şi mari tipografii.
Don Bosco deschide alte case: un institut la Firenze în Toscana şi o casă la Faenza în Romagna.

1881 (februarie)
Începutul operei saleziane în Spania. Salezienii ajung la Utrera în Andalucia - Spania.
1881 (14 mai)
La Nizza Monferrato, trece la cele veşnice Maria Mazzarello cofondatoare, împreună cu Don Bosco, a Fiicelor Mariei Auxiliatrice.
1882
Don Bosco merge la Roma pentru a obţine privilegiile pe care le ceruse în 1875. Nu le obţine nici acum.
Don Bosco deschide alte case: la Torino S. Giovanni în Piemonte şi la Mogliano în Veneto.
1883 Moare mons. Gastaldi. Noul arhipiscop de Torino e cardinalul Alimonda, de mult timp prieten şi admirator al lui Don Bosco.
Pentru ultima dată apare câinele Surul, într-o seară când Don Bosco se întorcea de la Ventimiglia la Vallecrosia.

1883 (februarie-mai)

Timp de patru luni Don Bosco călătoreşte în Franţa, cerşind din oraş în oraş pentru construirea Templului Sfintei Inimi. E o călătorie triumfală.
Merge şi în Austria.

1883 (14 luglio)
Începutul operei saleziane în Brazilia. Se deschide o casă la Niteroí.
1883 (1-8 septembrie)
Se desfăşoară cel de-al 3-lea Capitlu General la Valsalice.
1883 (toamnă)
Se deschide noviciatul salezian francez la periferia oraşului Marsiglia.
1884
Din acest an sănătatea lui Don Bosco se înrăutăţeşte continuu.
FMA ţin primul lor Capitul General.
Salezienii deschid o casă la Paris.
Don Bosco reuşeşte să cumpere casa rău famată, Belleza, care era lângă Oratoriu.
1884 (10 mai)
Don Bosco trimite de la Roma o scrisoare (rămasă celebră) în care atrage atenţia asupra îndepărtării operei de la spiritul iniţial.
1884 (15 mai)
Se deschide la Sarriá lângă Barcelona în Spania o şcoală de artă şi meserii.
1884 (28 iunie)
După decesul mons. Gastaldi, se obţin, în sfârşit, privilegiile cerute de Don Bosco, similare cu acelea ale Redemţioniştilor. Este ultima cerere a lui Don Bosco.
1884 (octombrie)
Papa Leone al XIII-lea îi cere lui Don Bosco să desemneze un succesor sau un vicar cu drept de succesiune. Don Bosco comunică acest lucru Capitlului superior; acesta îl desemnează pe Michele Rua.

1884 (7 decembrie)

Unul dintre primii băieţi ai lui Don Bosco e consacrat episcop: monseniorul Giovanni Cagliero. Este consacrat episcop la Valdocco ca vicar apostolic de la Patagonia de nord şi centrală. Imediat după consacrare, se întoarce în misiunile din Argentina Meridională. Mai târziu va fi ales cardinal.

1885
Don Bosco deschide o casă, Sf. Filip Neri, la Catania în Sicilia.
1885 (19 martie)
Don Bosco scrie o circulară despre difuzarea cărţilor bune.
1885 (24 septembrie)
Don Bosco, la un an de la alegerea Capitlului Superior şi după confirmarea Papei, face publică alegerea sa: Michele Rua ca succesor în conducerea Congregaţiei. Pe 8 decembrie se anunţă întreaga Congregaţie printr-o circulară.

1886

Se desfăşoară cel de-al IV-lea Capitlu General la Valsalice.
Don Antonio Belloni (din Palestina) deschide o casă la Cremisan împreună cu câţiva colaboratori.
Se deschide o casă la Foglizzo Canavese în Piemonte.

1886 (8 aprilie)
Don Bosco ajunge la Barcelona şi va rămâne aici treizeci de zile cerşind pentru Templul Sfintei Inimi şi pentru operele sale. E o călătorie triumfală care deschide un strălucit viitor Congregaţiei Saleziene în Spania.
1887
Colegiul Valsalice devine primul studentat filozofic salezian.
Don Bosco deschide o casă la Trento în Trentino.

1887 (6 martie)

Începutul operei saleziane în Chile. Se deschide o casă la Concepción.

1887 (14 mai)

În aprilie Don Bosco merge pentru ultima oară la Roma pentru consacrarea Templului Sfintei Inimi. Sănătatea sa e ruinată.

1887 (14 noiembrie)
Salezienii primesc o parohie la Londra în cartierul Battersea; este acceptată.
1888 (28 ianuarie)
Salezienii deschid o casă la Quito în Ecuador.

1888 (31 ianuarie)

Don Bosco trece, la 73 de ani, la cele veşnice (opera sa număra în acel moment 773 salezieni e 393 Fiice ale Mariei Ajutătoare).

1890

Se deschide procesul de canonizare al lui Don Bosco.

1929 (2 iunie)

Don Bosco este proclamat fericit.

1934 (1 aprilie)

Don Bosco este proclamat sfânt.

1946 (24 mai) Don Bosco este declarat patronul editorilor catolici de către papa Pius al XII-lea.
1953 Don Bosco este declarat patronul acrobaţilor şi prestidigitatorilor în Spania.
1958 (31 ianuarie) Don Bosco este declarat patronul ucenicilor italieni de către papa Pius al XII-lea, la propunearea ministrului muncii din Italia.
1989 (24 ianuarie) Don Bosco este declarat tată şi maestru al tinerilor de către papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia celebrării centenarului morţii.
2000 Se studiază cauza lui don Bosco, împreună cu alte trei, pentru a i se recunoaşte titlul de "Învăţător (doctor) al Bisericii".

Nr vizitatori: 796751