Centrul Don Bosco România
Să nu avem despre noi înşine păreri înalte

 

Să nu avem despre noi înşine păreri înalte
Cartea I, Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului, Capitolul II

 

            1. Dorinţa de a cunoaşte e firească la tot omul; dar la ce-ar folosi ştiinţa de carte fără frica lui Dumnezeu? Fără îndoială, mai câştigat e ţăranul slujind lui Dumnezeu cu smerenie, decât filosoful semeţ care, lăsându-şi propriul suflet în paragină, se încumetă să iscodească mersul stelelor. Omul care se cunoaşte pe sine însuşi temeinic ştie bine să se umilească: pe el n-au cum să-l încânte laudele oamenilor. La ce mi-ar folosi înaintea lui Dumnezeu, care mă va judeca după faptele mele, să am cunoştinţă de toate câte sunt pe lume, dacă inima mea ar fi lipsită de dragoste?
            2. Sileşte-te să-ţi înfrânezi năzuinţa nesăbuită de a cunoaşte, căci multă risipire şi multă amăgire stau cuibărite în aceasta. Celor cu ştiinţă de carte le place mereu să se afle în văzul lumii şi să treacă în văzul oamenilor drept înţelepţi. Multe sunt însă lucrurile a căror cunoaştere nu aduce câştig sufletului, sau îi priesc doar prea puţin; mare nesăbuinţă, prin urmare, este să-ţi iroseşti vremea cu lucruri ce nu sunt de folos mântuirii. Nu vorba multă satură sufletul omului; în schimb viaţa cinstită şi dreaptă dăruieşte pace cugetului, după cum o conştiinţă curată dă o mare încredere în Dumnezeu.
            3. Cu cât vei şti mai mult şi cu cât vei cunoaşte mai bine, cu atât mai aspru vei fi judecat, dacă viaţa pe care o duci nu va fi la înălţime. Fereşte-te aşadar de a te umfla în pene pentru destoinicia sau ştiinţa ta de carte, ci, mai degrabă, teme-te pentru tot ceea ce ţi-a fost dat să cunoşti. Iar dacă ţi se pare cumva că ştii sumedenie de lucruri, nu uita că mai multe şi mai nenumărate sunt cele despre care nu ai habar. Nu te făli aşadar cu nimic ci, mai curând, mărturiseşte-ţi mărginirea. Cum ai putea să te socoteşti mai presus decât altul, când în jurul tău se găsesc atâţia mai învăţaţi şi mai pricepuţi în cunoaşterea legii decât tine? De vrei cu adevărat să ştii şi să deprinzi un lucru de folos, învaţă-te să treci nebăgat în seamă şi socotit drept bun de nimic!
            4. Cea mai înaltă şi mai folositoare învăţătură este adevărata cunoaştere şi dispreţuire de sine. Mare înţelepciune şi desăvârşire este să te socoteşti pe tine însuţi bun de nimic, iar pe ceilalţi să-i vezi întotdeauna mai buni şi mai vrednici ca tine. Chiar dacă ai vedea pe altul greşind pe faţă, ori căzând în păcat, nu te grăbi să te socoteşti pe tine însuţi mai bun, deoarece nu poţi şti cât timp ai să poţi fi în stare să ţii tu însuţi calea dreaptă. Slabi suntem cu toţii din fire; însă mai slab şi mai şubred decât tine nu socoţi pe nimeni.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 1054057
Harta Site Politică de confidențialitate