Harta Site Login
Despre noi
Salezienii in lume
Familia saleziana
FMA
Cooperatori
Grupurile familiei
Sistemul educativ
Sfintenie saleziana
Sfinti
Fericiti
Venerabili
Servi ai lui Dumnezeu
Intrebari frecvente (FAQ)
Fericitul Alberto Marvelli

Fericitul Alberto Marvelli

 

      Alberto Marvelli s-a născut pe 21 martie 1918 la Ferrara, fiind al doilea dintre cei şapte fraţi. După ce se mută cu familia la Rimini începu să frecventeze Oratoriul salezian.
      Întotdeauna disponibil, devine animator şi îi învaţă pe copii catehismul: este braţul drept alsalezienilor. Iubeşte şi practică toate sporturile. Modelul său de viaţă este Dominic Savio şi Pier Giorgio Frassati.
      La 17 ani scrie în agenda sa un proiect de viaţă pe care-l va reînnoi mereu. Intră în grupul Acţiunii Catolice din oratoriu, devenind în scurt timp preşedintele acestuia. Dă o mână de ajutor şi în biserica din Rimini ca vice preşedinte diecezan, tot al Acţiunii Catolice. Student la inginerie în Bologna, participă în mod activ la FUCI (Federaţia Universitarilor Catolici Italieni), rămânând fidel Sf. Euharistii pe care o primeşte zilnic. În iunie 1942 îşi termină studiile şi începe să muncească la „Fiat” în Torino.
      Face serviciul militar la Trieste, unde reuşeşte să apropie de sfintele sacramente mulţi colegi. În timpul celui de-al doilea război mondial devine un apostol printre refugiaţi şi un ajutor important pentru cei mai săraci.
      După intrarea aliaţilor în Rimini este numit consilier comunal la birourile de locuinţe şi reconstrucţie: „Cei săraci pot să treacă repede – spunea – ceilalţi au timp să aştepte”. Acceptă să participe la alegeri, înscriindu-se în listele „Democraţiei Creştine”. De toţi este recunoscut ca un creştin convins, fără să fie dur cu ceilalţi. Un adversar comunist spunea: „Dacă inginer Marvelli ar deveni primar, partidul meu poate să piardă”. Episcopul avu o mare stimă pentru el.

      Devoţiunea mariană şi Sf. Liturghie fură într-adevăr coloanele vieţii sale: „Ce lume nouă mi s-a deschis contemplându-l pe Isus în Sf. Euharistie – scrie în jurnalul său spiritual. De fiecare dată când mă apropii de Sf. Euharistie, Isus în divinitatea şi umanitatea sa intră în mine, în contact cu sufletul meu, ca o flacără care arde şi se consumă, dar mă face aşa de fericit!”. Muri pe 5 octombrie 1946. Fu, cum dorea don Bosco, un creştin bun şi un cetăţean onest, implicat în Biserică şi în societate cu inimă saleziană. În tinereţe avu acest motto: „Ori să trăiesc urcând, ori să mor”.
Papa Ioan Paul al II-lea îl declară fericit la Loreto pe 5 septembrie 2004.

 

Nr vizitatori: 789200