Harta Site Login
Despre noi
Salezienii in lume
Familia saleziana
FMA
Cooperatori
Grupurile familiei
Sistemul educativ
Sfintenie saleziana
Sfinti
Fericiti
Venerabili
Servi ai lui Dumnezeu
Intrebari frecvente (FAQ)
Servul lui Dumnezeu Iosif Augusto Arribat

Servul lui Dumnezeu Iosif Augusto Arribat

 

      S-a născut pe 17 decembrie 1879 la Trédou, în apropiere de Aveyron, într-o familie săracă. Se înscrie la şcoala saleziană din Marsiglia şi carisma lui don Bosco îl impresionează atât de mult încât, va cere să intre în noviciat. În 1902 Combes alungă din Franţa 30000 de călugări. Novicii salezieni se mută la Avigliana, în Italia, iar Augusto depune primele voturi în faţa fericitului don Michele Rua, devenind salezian la 25 de ani.
      Întorcându-se în Franţa îşi desfăşoară activitatea în semi-clandestinitate, mai întâi la Marsiglia şi apoi la La Navarre. Este sfinţit preot în 1912. În timpul Primului Război Mondial sunt chemaţi şi călugării să-şi apere ţara; Augusto va fi prezent pe front ca infirmier.
      La sfârşitul războiului, don Augusto continuă să educe tinerii la La Navarre până în 1926 când se va muta la Nizza unde rămâne până în 1931. Ascultarea îl cheamă din nou la La Navarre unde este numit director; se va îngriji şi de parochia Sf. Isidor în valea Sauvebonne. Enoriaşii săi îl numesc "sfântul din vale". Augusto este bun; este mereu o plăcere să-i fii aproape, iar tinerii şi părinţii merg în număr mare să se spovedească la el pentru că ştiu că sunt înţeleşi, încurajaţi şi niciodată judecaţi.
      După trei ani este trimis la Morges, în Elveţia. Tinerii îl ascultă cu uimire pentru că este credibil, pentru că trăieşte ca şi don Bosco, în mod coerent, viaţa de preot şi călugăr. Rămâne câte şase ani, întâi la Millau apoi la Villemur şi în cele din urmă la Thonon în dieceza de Annecy.
     Anii cei mai periculoşi, dar şi cei mai binecuvântaţi au fost cei trăiţi la Villemur în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timp ce soldaţii nemţi ocupau şcoala saleziană în care erau ascunşi copiii evrei, la câteva sute de metri de casa saleziană, don Augusto întâlneşte spanioli comunişti pe care îi salută cu respect dându-şi jos pălăria: rămân uimiţi de bunătatea lui, motiv pentru care evită să-i facă vreo neplăcere. Cu chipul său senin, mereu zâmbitor, don Augusto trăieşte dinamismul apostolic punând în practică motto-ul lui don Bosco: “muncă şi cumpătare”.
      Întorcându-se la La Navarre în 1953, don Augusto va rămâne până pe 19 martie 1963, adică până la moarte.

 

Nr vizitatori: 789199