Centrul Don Bosco România
Fericitul Augusto Czartoryski

Fericitul Augusto Czartoryski

 

 

      Augusto Czartoryski s-a născut la Paris pe 2 august 1858, în exil: tatăl era prinţul polonez Ladislao, iar mama era prinţesa Maria Amparo, fiica reginei Spaniei. De aproape treizeci de ani prinţul Ladislao, din exil, căuta să reinstaureze unitatea Poloniei, dezmembrată în 1795.

      La şase ani Augusto rămase orfan de mamă. Tatăl se căsători cu Margherita d’Orléans, fiica contelui de Paris, pretendentă la tronul Franţei. Încă de mic, Augusto se demonstră a fi un băiat bun şi reflexiv. Deşi foarte legat de iubita sa Polonia, nu fu niciodată atras de viaţa de curte. Nu era legat de bunurile pământeşti şi trăia o intensă viaţă spirituală.

      De la 10 la 17 ani îşi continuă studiile la Paris şi la Cracovia, dar sănătatea sa şubredă îl constrânse să le întrerupă şi să se mute des spre sudul Europei unde clima era mai blândă. În acei ani, Providenţa i-l puse alături de el pe educatorul Giuseppe Kalinowski, care îl călăuzi cu prudenţă nu numai în studii, dar şi în viaţa spirituală. Mai târziu Kalinowski va deveni carmelitan. Astăzi Biserica îl venerează ca sfânt.

      Afirma despre elevul său că era un băiat glumeţ, bun la suflet, sincer, inteligent şi foarte religios.

      În mai 1883 don Bosco se afla în Franţa. Este invitat la palatul Lambert de prinţesa Margherita d’Orléans. Augusto este ministrant la Sf. Liturghie, iar don Bosco îi spune: „Este de mult că doream să vă cunosc!”. Prinţul rămâne foarte încântat de don Bosco. De atunci, începu să meargă des la Torino şi să-l roage să-l lase să înceapă aspirantatul ca salezian, dar don Bosco nu era încă convins.

      Augusto vorbeşte cu Papa Leon al XIII-lea, care-l invită pe don Bosco să-l accepte pe prinţ. În iulie 1887, după ce a renunţat la bunuri şi la moştenire, inclusiv la posibilitatea de a urca la tronul ţării, intră în noviciat împotriva părerii familiei. Are 29 de ani. Se forţează pentru a se obişnui cu programul şi cu stilul de viaţă de la Valdocco şi devine cel mai umil dintre novici. Don Bosco, pe patul de moarte, îl binecuvântează.

      Începe studiile de filozofie, însă curând se îmbolnăveşte de tuberculoză. În casa saleziană din Valsalice - Torino, îl întâlneşte pe Andrea Beltrami cu care împărtăşeşte o profundă prietenie spirituală. În acest timp, don Rua îl înscrie pentru a studia teologia. Este sfinţit preot la San Remo, pe 2 aprilie 1892, dar familia sa este absentă: încercase în toate felurile să-l facă să-şi schimbe ideea.

      Augusto încarnează pe deplin spiritualitatea saleziană în sine, îndeosebi aspectul sacrificiului şi oferirea propriei vieţi pentru binele tinerilor şi a Congregaţiei: la fel ca don Bosco suferi mult, chiar dacă nu lăsa să se vadă aceasta. Don Augusto muri la Alassio pe 8 aprilie 1893, sâmbăta în octava Paştelui: „Ce frumos este Paştele!” spuse. Avea 35 de ani. Papa Ioan Paul al II-lea, avu bucuria de a-l declara fericit pe acest conaţional al său, pe 25 aprilie 2004. Corpul său este venerat la Przemysl în Polonia.

 

Nr vizitatori: 1085608
Harta Site Politică de confidențialitate