Harta Site Login
Despre noi
Salezienii in lume
Familia saleziana
FMA
Cooperatori
Grupurile familiei
Sistemul educativ
Sfintenie saleziana
Sfinti
Fericiti
Venerabili
Servi ai lui Dumnezeu
Intrebari frecvente (FAQ)
Fericitul Luigi Guanella

Sfantul Luigi Guanella

 

      Luigi Guanella s-a născut la Fraciscio di Campodolcino în Valea San Giacomo, (Sondrio - Italia), pe 19 decembrie 1842. Acest sat de munte a contribuit la formarea caracterului său solid, ferm, cumpătat, cu spirit de sacrificiu. Se deosebi prin credinţa sa puternică, conservată şi de practica religioasă trăită cu fervoare de consătenii lui. Îşi începu studiile la internatul Gallio din Como, continuând după aceea la diferite Seminarii diecezane.

      În 1866 este sfinţit preot şi nu mult timp după, este numit paroh la Savogno. Se dedică cu mult zel tinerilor ocupându-se de meditaţiile şcolare şi învigorind Acţunea Catolică.

      Intră în contact cu don Bosco. Afascinat de carisma saleziană, încearcă să deschidă un internat pentru tineri, dar nu reuşeşte. Dorind să rămână cu don Bosco, în 1875 devine salezian. Se ocupă de Oratoriul „Sfântul Luigi” din Torino, după care este numit director al internatului „Dupraz” în provincia Cuneo.

      Rămâne în Congregaţia saleziană doar trei ani, pentru că Domnul avea alte planuri pentru el: Luigi îi apăra fără nici o teamă pe tinerii cei mai săraci, în faţa ideilor exprimate de nobili şi politici. Pentru acest motiv fu constrâns să închidă şcoala pentru copiii săraci deschisă la Traona.

      Trimis de episcop să coordoneze o casă de bătrâni, descoperi un grup de femei pioase motiv pentru care înfiinţează Congregaţia Fiicele Sfintei Maria a Providenţei. Noua Congregaţie era dedicată educaţiei tinerilor (îndeosebi a celor mai săraci), asistenţei bolnavilor (mintali şi nu numai), îngrijirii bolnavilor săraci şi singuri.

      La Como înfiinţă Casa Divinei Providenţe, în centrul căreia construi Santuariul Inimii lui Isus. Susţinut de episcop, înfiinţă şi ramura masculină: Servitorii Carităţii, cu aceleaşi finalităţi. Congregaţiile sale se extinseră în Italia, în Elveţia şi în SUA.

      Pentru a îngriji persoanele muribunde, înfiinţă Pioasa Uniune a Trecerii Sfântului Iosif. Construi diferite biserici şi opere pentru emigranţi şi emarginaţi. Ceea ce învăţă din experienţa făcută cu don Bosco nu fu doar atenţia deosebită pentru tineri (pe care a cultivat-o toată viaţa), dar şi ascultarea în faţa superiorilor.

      Fu precum don Bosco: ascultător în faţa episcopului, chiar dacă uneori suferea şi se simţea neînţeles. Muri la Como pe 24 octobrie 1915. Fu declarat fericit pe 25 octobrie 1964 şi sfânt pe 23 octombrie 2011.

 

Nr vizitatori: 789200