Centrul Don Bosco România
Venerabilul Luigi Olivares

Venerabilul Luigi Olivares

 

      S-a născut la Corbetta, aproape de Milano, pe 18 octombrie 1873, fiind al patrulea din cei cincisprezece copii ai familiei. Un frate de-al său deveni misionar şi una dintre surori deveni călugăriţă.

      Intră în seminar la Monza şi apoi la Milano. Ca seminarist cunoaşte salezienii mulţumită directorului său spiritual, un mare binefăcător al Congregaţiei. Citi viaţa lui don Bosco şi rămase impresionat de sistemul său educativ, pe care-l experimentase în familie mulţumită mamei. Termină studiile şi fu sfinţit preot la Milano în 1896.

      Ceru imediat să devină salezian, dar episcopul său, cardinalul Ferrari, îl trimise, la numai 22 de ani, Vice-Director în Seminarul mic din Saronno. Aplicând Sistemul Preventiv, Luigi transformă clima Seminarului într-o adevărată familie.

      Opt ani mai târziu intră în Congregaţia saleziană. După profesiunea religioasă, este trimis să studieze şi să predea, în acelaşi timp, teologia morală şi sociologia în internatul din Foglizzo. În 1910 este numit director şi paroh la Roma într-o parohie dificilă lângă Testaccio. Dezastruosul cartier se transformă văzând cu ochii, datorită bunătăţii noului paroh: spuse că ar fi predicat chiar şi pentru o singură bătrânică. Într-o zi, fiind pălmuit pe stradă de un tip violent, don Luigi îi spuse: "Mulţumesc!", şi-i întoarse celălalt obraz. Adevărat fiu al lui don Bosco, este mereu în mijlocul tinerilor. Confesionalul său era “asediat” de dimineaţa până seara.

      În 1916 este ales, de Papa Benedict al XV-lea, episcop de Sutri şi Nepi. Îşi scrie un regulament alcătuit din cinci puncte: "Voi iubi dieceza mea ca pe o soţie. În rugăciune, voi trata cu Isus interesele sufletelor şi nu voi lua nici o decizie importantă înainte să-L fi consultat. Voi evita ceea ce este luxos şi superfluu. O să-mi fac un program şi-l voi observa cu fidelitate. Cartea mea de vizită ca episcop: caritatea dispusă la orice sacrificiu".

      Don Luigi este un episcop în stilul lui don Bosco: "Sunt, mulţumită Domnului, creştin, salezian, preot şi episcop: trebuie să devin sfânt". Vizita puşcăriaşii şi făcea catehism tinerilor muncitori. Caritatea pastorală, o atenţie specială pentru familiile sărace, iubirea pentru cei emarginaţi şi preferinţa tinerilor celor mai nevoiaşi fură priorităţile celor 26 ani de episcopat.

      Muri în afara diecezei sale, pe l9 mai 1943, în timp ce predica un curs de Exerciţii Spirituale adolescenţilor din casa saleziană din Pordenone. Avea aproape şaptezeci de ani. Acum se odihneşte la Nepi în Catedrală. Fu proclamat Venerabil pe 20 decembrie 2004.

Nr vizitatori: 1082963
Harta Site Politică de confidențialitate