Harta Site Login
Despre noi
Salezienii in lume
Familia saleziana
FMA
Cooperatori
Grupurile familiei
Sistemul educativ
Sfintenie saleziana
Sfinti
Fericiti
Venerabili
Servi ai lui Dumnezeu
Intrebari frecvente (FAQ)
Fericitul Luigi Variara

Fericitul Luigi Variara

 

 

      Luigi Variara s-a născut la Viarigi – Asti pe 15 ianuarie 1875 într-o familie cu adevărat creştină. Tatăl, Pietro, îl ascultase pe don Bosco în 1856, când venise în sat pentru a predica o misiune populară.

      Astfel, decise să-l conducă pe Luigi la Valdocco pentru a-şi continua studiile. Don Bosco muri patru luni mai târziu; în orice caz, admiraţia pe care Luigi o avea pentru don Bosco, fu suficientă ca să-l marcheze pentru toată viaţa.

      Termind primele opt clase ceru să devină salesian. Intră în noviciat pe 17 august 1891. Variara făcu studiile de Filosofie la Valsalice, unde îl cunoscu pe don Andrea Beltrami, care îl impresionă prin bucuria cu care trăia în ciuda bolii sale. În 1894 don Unia, celebrul misionar al leproşilor din Agua de Dios, era la Valsalice pentru a alege un student salezian care să-i dea o mână de ajutor. Dintre 188 de colegi care îşi doreau din toată inima acest lucru, fixând privirea pe chipul lui Variara, spuse: "Acesta este al meu!".

      Luigi ajunse la Agua de Dios pe 6 august 1894. În localitate erau 2000 de locuitori, dintre care 800 leproşi. Imediat devine un prieten de suflet pentru toţi, mai ales pentru tineri. Organiză un grup muzical, animând bolnavii în climă de sărbătoare. În 1895 muri don Unia iar Luigi râmase singur cu don Crippa.

      În 1898 fu sfinţit preot. Deveni imediat un excelent director de suflete. În 1905 termină construcţia „Grădiniţa don Unia”, un internat capabil să găzduiască până la 150 de orfani şi leproşi, şi să garanteze acestora învăţarea unei meserii şi trăirea onestă în societate. La Agua de Dios, la Surorile Providenţei, se născuse Asociaţia Fiicelor Mariei, un grup de 200 de fete. Deveni duhovnicul lor. Descoperi printre ele câteva chemate la viaţa religioasă. Se năştea astfel un nou proiect - un lucru unic în Biserică - un Istitut care să accepte printre membrii săi, şi bolnave de lepră. Inspirându-se din spiritualitatea lui don Beltrami, dezvoltă carisma „victimală” saleziană şi fondează Congregaţia „Fiicelor Preasf. Inimi a lui Isus şi a Mariei”, care numără astăzi 600 de călugăriţe.

      Pentru fondarea acestui institut, suferi mult neînţelegerea lumii şi a superiorilor, care credeau că ar fi mai bine să-l îndepărteze din Agua de Dios. La fel ca şi don Bosco, fu exemplar în ascultare. În faţa calomniilor nu pronunţă nici un cuvânt. Era credibil pentru că era ascultător.

      Don Rua de la Torino îl încuraja. Muri departe de iubiţii săi bolnavi, aşa cum ascultarea voise. Acum se odihneşte la Agua de Dios, în capela „fiicelor” sale. Papa Ioan Paul al II-lea îl declară fericit pe 14 aprilie 2002.

 

Nr vizitatori: 789200