Harta Site Login
Despre noi
Salezienii in lume
Familia saleziana
FMA
Cooperatori
Grupurile familiei
Sistemul educativ
Sfintenie saleziana
Sfinti
Fericiti
Venerabili
Servi ai lui Dumnezeu
Intrebari frecvente (FAQ)
Serva lui Dumnezeu Mathilde Chelhot Salem

Serva lui Dumnezeu Mathilde Chelhot Salem

 

      S-a născut la Aleppo pe 15 noiembrie 1904. Face studiile la şcoala surorilor armene, reuşind să acumuleze o bogată experienţă spirituală.
      Pe 15 august 1922, la vârsta de 18 ani, se căsătoreşte cu Georges Elias Salem, un om de afaceri foarte bogat. Georges avea un caracter autoritar şi posesiv, dar în fond era un om bun; Matilde a avut foarte multă răbdare cu el. Georges se îmbolnăveşte de diabet. Matilde îi este aproape timp de 22 de ani: îl îngrijeşte cu o iubire nelimitată, îl însoţeşte în călătoriile de afaceri şi participă chiar şi la multe întâlniri şi târguri internaţionale. Este stimată şi respectată de cei mai importanţi directori ale firmelor europene. Soţul, sfătuit de mons. Isidoro Fattal, arhiepiscop-mitropolit al Bisericii Greco-Catolice din Aleppo, doreşte să deschidă o şcoală profesională care să formeze buni muncitori creştini, dar nu va reuşi căci pe 26 octobrie 1944 moare pe neaşteptate.
      Matilde ar fi putut să-şi refacă viaţa, însă chiar în acele zile îşi descoperă adevărata vocaţie: aceea de a se dedica total aproapelui cu o iubire nemărginită. Se dedică complet marelui proiect lăsat prin testament de soţ şi conduce “Fundaţia Georges Salem”. Tinerii cei mai săraci din oraş devin propria sa familie, şi astfel se pregăteşte să devină cu adevărat “mamă”. În colaborare cu mons. Fattal, în 1947, merge la Torino să vorbească personal cu Rectorul Major al salezienilor, don Pietro Ricaldone, pentru a dărui fundaţia sa “fiilor” lui don Bosco. Ea îşi construieşte o casă alături de “Fundaţia Georges Salem”.
      Acolo îşi înmormântează soţul şi doreşte să fie înmormântată şi ea la sfârşitul vieţii: devine “Mama Margherita” a copiilor din Aleppo. Face multe experienţe spirituale: cooperatoare saleziană, “fiica” Sf. Francisc de Assisi, co-fondatoarea “Operei Iubirii Infinite”. Sunt multe instituţii de binefacere care au fost susţinute de ea: grupuri de catehism, campusuri de vară pentru copiii săraci şi abandonaţi, a fost şi vice-preşedintele Crucii Roşii, binefăcătoare pentru religia musulmană, ajutor pentru minorii din puşcărie, şi total implicată în apostolatul salezian.
      În 1959 descoperă că este bolnavă de cancer. La diferitele întrebări ale medicilor răspunde simplu: "Mulţumesc, Domnului meu". Trăieşte o “Cale a Crucii” ce durează 20 de luni. Prin testament împarte ultimele sale bogăţii operelor de binefacere, spunând: "Mor într-o casă care nu-mi mai aparţine". Moare pe 27 februarie 1961 la vârsta de 56 de ani, aceeaşi vârstă la care a murit şi soţul său, Georges.

 

Nr vizitatori: 796779