Centrul Don Bosco România
Servii lui Dumnezeu Saiz Aparicio si cei 62 însotitori (martiri din Madrid si Seviglia)

Servii lui Dumnezeu Saiz Aparicio şi cei 62 însoţitori (martiri din Madrid şi Seviglia)

 

      Salezienii spanioli din al doilea grup de martiri au fost declaraţi fericiţi de către Papa Benedict al XVI-lea pe 28 octombrie 2007, în piaţa Sf. Petru din Vatican.

      Părintele Enrico Saiz Aparicio a fost director al aspiranţilor salezieni din Carabanchel Alto, din periferia Madridului. În după amiaza zilei de 20 iulie 1936, când miliţienii au intrat în casă, le-a spus imediat: „Dacă vreţi vărsare de sânge, iată-mă, însă nu faceţi nimic rău băieţilor”. Tinerii au fost eliberaţi şi au putut să se întoarcă la familiile lor, în timp ce don Saiz şi alţi opt salezieni au fost capturaţi. Au utilizat tactica cea mai folosită în acei ani: mai întâi eliberaţi şi apoi arestaţi din nou, dar unul câte unul, pentru ca să “nu bată prea mult la ochi”. Pe 2 octombrie, înainte de a muri, a mărturisit unui prieten: „Ce este mai bun decât să mori pentru mai marea glorie a lui Dumnezeu?” Avea 47 de ani când şi-a oferit propria viaţă salvând tinerii încredinţaţi grijii sale; întreaga viaţă, chiar şi ultima suflare a fost pentru ei.

      Inspectoria saleziană din Madrid avea novici şi tineri salezieni studenţi la Mohernando. Pe 23 iulie 1936 au depus voturile, devenind salezieni. A doua zi casa a fost sechestrată de miliţie. Tânărul preot Andrea Jimenez a fost împuşcat pe stradă, în timp ce şase tineri salezieni au fost închişi în închisoare. Directorul lor, părintele Miguel Lasaga, de 44 de ani, a cerut să-i însoţească în închisoare. Un alt deţinut mărturiseşte: “Se vedea clar că îşi vroiau binele unul altuia; făceau muncile cele mai umile şi în avantajul celorlalţi deţinuţi”. Au fost ucişi în seara zilei de 6 decembrie 1936.

      Madrid: ENRICO SAIZ APARICIO şi 62 membri ai familiei saleziene.

10 preoţi: Enrico Saiz Aparicio (1889-1936), Pérez Salvador Fernàndez (1870-1936), Laso Sabino Hernàndez (1886-1936), Tejedor Félix Gonzàlez (1888-1936), Martín Germán Martìn (1899-1936), Tormo José Villanova (1902-1936), Carazo Miguel Lasaga (1892-1936), Galera Andrés Jiménez (1904-1936), Sáez Andrés Gòmez (1894-1936), Conde Pio Conde (1887-1936);
14 coajutori: Masferrer Mateo Garolera (1888-1936), Barajuán Dionisio Ullivarri (1880-1936), Merino Nicolás De La Torre (1892-1936), Sánchez Pablo Gracia (1892-1936), Arribas Valentín Gil (1897-1936), Marqués Juan Codera (1883-1936), Badiola José María Celaya (1887-1936), López Arroyave Francisco José Martìn (1910-1936), Díez Emilio Arce (1908-1936), Mayo Ramón Eirìn (1908-1936), González Anastasio Garzòn (1908-1936), Alonso Esteban Vàzquez (1915-1936), García Heliodoro Ramos (1915-1936), Rodríguez Antonio Cid (1890-1936);
14 salezieni studenţi: Rodríguez Carmelo Juan Pérez (1908-), Sanz Esteban Cobo (1905-1936), Fernández Teódulo Gonzàlez (1911-1936), Pérez Manuel Martìn (1904-1936), Mosquera Virgilio Edreira (1909-1936), Santos Justo Juanes (1912-1936), Mellique Pedro Artolozaga (1912-1936), Mosquera Francisco Edreira (1914-1936), Míguez Manuel Borrajo (1915-1936), Reinoso Victoriano Fernàndez (1913-1936), Herrera Pascual De Castro (1915-1936), Garay Juan Larragueta (1915-1936), Alvarellos Luis Martìnez (1915-1936), Güemes Florencio Rodrìguez (1915-1936);
3 aspiranţi: Sanz Federico Cobo (1919-1936), Díez Higinio De Mata (1909-1936), De La Cal Tomás Gil (1898-1936);
1 laic: Díez Juan De Mata (1903-1936).

      Sevilla:

12 preoţi: Luque Antonio Torrero (1888-1936), Larriva Antonio Mohedano (1894-1936), Contioso Manuel Gomez (1877-1936), V. Reyes, De La Torre Miguel Molina (1887-1936), Isús Antonio Enrique Canut (1874-1936), Escartín Félix Paco (1867-1936), Fernández Francisco Mìguez (1887-1936), López Antonio Pancorbo (1896-1936), Ferro Manuel Fernàndez (1898-1936), López Pablo Caballero (1904-1936), Camacho Antonio Fernàndez (1892-1936), Limón José Limòn (1892-1936);
4 coajutori: García Esteban Garcìa (1901-1936), Mesa Rafael Rodrìguez (1913-1936), Salgado José Blanco (1892-1936), Tomás Alonso Sanjuián (1893-1936);
2 salezieni studenţi: Martín Honorio Hernàndez (1905-1936), Medina Juan Luis Hernàndez (1912-1936);
3 cooperatori: Donna Teresa Cejudo (1890-1936), Márquez Bartolomé Blanco (1914-1936), Blanco Antonio Rodrìguez (1877-1936)

      Primul martir salezian al Spaniei a fost ucis la Siviglia. Părintele Antonio Fernàndez Camacho, 44 ani, se întorcea acasă după ce celebrase Sf. Liturghie. La un post de control a fost percheziţionat: din buzunar, miliţienii iau scos ceasul, de care era legat un Crucifix. Imediat câteva gloanţe i-au străpuns pieptul. Câteva minute mai târziu, corpul său a fost aruncat peste rămăşiţile arse ale bisericii Sf. Marcu.

      Cooperatoarea saleziană Donna Teresa Cejudo, foarte activă în asociaţiile catolice, a fost întemniţată. În celulă a dat mărturie de credinţă şi de iertare a persecutorilor. Liniştită şi senină şi-a salutat tatăl şi fiica, apoi a început să-i încurajese pe ceilalţi 18 condamnaţi la moarte, care împreună cu ea au fost împuşcaţi.

      Bertolomé Blanco Marquez, cooperator salezian, trebuia să împlinească 22 de ani, avea o logodnică şi termina armata. Încă de pe când era animator în Oratoriul salezian, era un creştin implicat în activităţi de caritate. Arestat, a făcut o lună şi jumătate de puşcărie demonstrând o mare credinţă, practicând un adevărat spirit apostolic şi scriind două scrisori: una familiei şi una logodnicei, amândouă fiind un testament spiritual.

 

Timp de 40 de ani sângele preţios al martirilor a dat naştere multor vocaţii saleziene; astăzi noi inamici ai credinţei se dezvoltă: materialismul practic, indiferenţa religioasă, egoismul consumist. Memoria martirilor, meditarea sacrificiului lor complet, total, ne conştientizează asupra adevăratului sens al existenţei, al vieţii noastre.

Nr vizitatori: 1085611
Harta Site Politică de confidențialitate