Harta Site Login
Despre noi
Salezienii in lume
Familia saleziana
FMA
Cooperatori
Grupurile familiei
Sistemul educativ
Sfintenie saleziana
Sfinti
Fericiti
Venerabili
Servi ai lui Dumnezeu
Intrebari frecvente (FAQ)
Venerabilul Simone Srugi

Venerabilul Simone Srugi

 

      S-a născut la Nazareth (Israel) pe 27 iunie 1877, ultimul din cei zece fii ai familiei. La numai 3 ani îşi pierde ambii părinţii, la numai câteva luni distanţă, şi fu încredinţat bunicii. În 1888 intră în internatul catolic din Betleem, condus de don Belloni. Acest preot diecezan, foarte apropiat de don Bosco, urmând sfatul Sf. Părinte Papa, în 1891 devine salezian, încredinţând toate operele sale Congregaţiei Saleziene.

      Şi lui Simone îi plăcu atât de mult carisma lui don Bosco, încât, la vârsta de 16 ani, cere să devină salezian. Fu trimis în Şcoala Agricolă din Beit Gemàl, unde îşi va completa studiile şi va face Noviciatul, consacrându-şi viaţa ca salezian coadiutor (salezian laic). Aici îşi va petrece întreaga viaţă, muncind cu spor timp de cincizeci de ani. Coordonează multe activităţi, şi călăuzeşte cu iubire persoanele spre Dumnezeu! Devine educatorul şcolii musulmane, care îl numesc “Mu'allem Srugi”, spunând: "Este bun ca o cupă de miere". Fu printre altele şi morar, iar gospodarii din întreaga zonă veneau cu grâul pentru măcinat la el: este drept, înţelegător şi răbdător. Fu şi asistent medical: bolnavii din vreo 50 de sate erau aduşi la el. A fost precum bunul samaritean despre care povestea Isus: avea milă de toţi, dădea sfaturi şi catehiza, vorbindu-le despre Isus şi Maria. Bolnavii spuneau: "Ceilalţi medici nu au mâinile binecuvântate ca ale domnului Srugi, ce au puterea şi bunătatea lui Allah”. Era atât de bun şi de delicat, încât musulmanii spuneau: “După Allah este Srugi”. Don Bosco dorea ca salezienii coadiutori să fie mereu alături de oameni pentru a predica în mijlocul lor Evanghelia prin fapte concrete şi rugăciune. De multe ori mulţi veneau doar pentru ca el să impună mâinile asupra lor iar mamele îi prezentau copiii pentru a fi binecuvântaţi. Veneau la el şi în caz că izbucnea vreo ceartă: el trebuia să fie arbitru şi operator al păcii.

      Toţi simţeau că Srugi comunica cu Dumnezeu. Se “hrăneşte” cu Sf. Euharistie şi cu Sf. Evanghelie. Timpul liber îl petrece în faţa Preasfântului Sacrament. Când în 1908 don Rua vizită casa din Beit Gemàl, spuse: "Urmaţi-l bine, înregistraţi cuvintele şi gesturile sale, pentru că este vorba de un sfânt". Moare consumat de boală, de malarie,pe 27 noiembrie 1943, la vârsta de 66 de ani. La liturghia de înmormântare participă o imensă mulţime de persoane. Corpul său se odihneşte la Beit Gemàl lângă grota Sf. Ştefan. Pe 2 aprilie 1993 a fost declarat venerabil.

Nr vizitatori: 789199