Harta Site Login
Despre noi
Salezienii in lume
Familia saleziana
FMA
Cooperatori
Grupurile familiei
Sistemul educativ
Sfintenie saleziana
Sfinti
Fericiti
Venerabili
Servi ai lui Dumnezeu
Intrebari frecvente (FAQ)
Venerabilul Vincenzo Cimatti

Venerabilul Vincenzo Cimatti

 

      S-a născut la Faenza (Italia) pe 15 iulie 1879, fiind ultimul dintre cei şase fii ai soţilor Giacomo şi Rosa Pasi. Trei dintre ei s-au stins din viaţă imediat, ceilalţi însă au urmat aceeaşi stradă: M. Raffaella a devenit călugăriţă în “Congregaţia Surorilor Ospitaliere ale Îndurării” (a fost declarată fericită pe 12 mai 1995), Luigi, salezian coadiutor (salezian laic) misionar în America Latină, unde a murit în faimă de sfinţenie, iar Vincenzo, salezian preot (declarat venerabil pe 21 decembrie 1991). O adevărată educaţie creştină...

      La numai trei ani, rămâne orfan de tată. Câteva zile mai târziu, este condus de mama sa într-o biserică unde predica chiar don Bosco: “Vincenzo uite, e don Bosco!”. Sunt cuvintele pe care şi le va aminti toată viaţa.

      Devine salezian cu voturi perpetue la 17 ani şi preot la 24. Însuşeşte cunoştinţele necesare, obţinând diploma la Conservatorul din Parma, licenţa în studii agrare, în filozofie şi pedagogie la Universitatea din Torino.

      Este trimis la colegiul Valsalice din Torino, unde timp de 20 de ani activează ca profesor de agricultură, pedagogie, fiind şi un strălucit compozitor. Va fi maestrul de muzică al multor generaţii de salezieni iar operele sale vor fi folosite în multe şcoli şi oratorii saleziene.

      n perioada 1912-1919 a fost numit director al Oratoriului San Luigi din Torino, după care din nou director la Valsalice.

      Visul lui cel mare fu să meargă în misiune. Nu se regăsea în comoditate; ceru cu multă insistenţă să i se găsească “un loc în cea mai săracă misiune, mai dificilă şi mai abandonată”. I se permise să meargă când avea deja 46 de ani!

      Don Rinaldi îl trimise în 1926 ca responsabil principal pentru a da naştere unei opere saleziene în Japonia. Acolo va munci timp de 40 de ani. Cucereşte inimile japonezilor prin fineţea şi bunătatea sa. Se foloseşte mult de muzică pentru a evangheliza. Cu ocazia celor 2600 de ani de la fundarea Imperiului Japonez, fu invitat să compună şi să transmită o sonată pentru radio. După prezentare, cel mai important ziar japonez califică compoziţia “mai japoneză decât cele japoneze”… A susţinut vreo 2000 de concerte în toată Japonia, în Manciuria, în Coreea de Nord şi de Sud.

      Apostolatul său fu transmis prin muzică şi prin „presa bună”. A creat “Editura Don Bosco” în care tipări multe traduceri (printre care şi viaţa lui Dominic Savio), numeroase scrieri de pedagogie, agricultură, hagiografie, 950 de opere muzicale (dintre care 49 de operete şi 18 Liturghii cântate). De asemenea, întreţinu şi o bogată corespondenţă (peste 6000 de scrisori).

      A fost directorul primei case saleziene din Miyazaki devenind trei ani mai târziu, superiorul provinciei saleziene abia născute.

      Călători mult, pentru a încuraja mereu primii salezieni din Japonia, deschizând opere în special pentru copiii orfani şi marginalizaţi.

      Din 1935 a fost numit Prefect Apostolic de Miyzaki şi Oita, pînă în 1940. Anii războiului, plini de nenumărate sacrificii, îi petrecu într-o parohie din Tokyo. După război fundă la Tokyo “Oraşul copiilor” care adăposti în scurt timp peste 260 de orfani, şcolarizându-i de la clasele elementare până la cele profesionale.

      Opera sa a fost recunoscută şi acceptată cu mare bucurie atât de autorităţile italiene cât şi japoneze.

      În 1952 continuă munca sa ca director al facultăţii de filozofie şi teologie din Chofu, înfiinţată în 1950. Aici îşi încheie viaţa ca un patriarh, pe 6 octombrie 1965.

      Încă de la moartea sa a fost prezentat de rectorul major al salezienilor, don Renato Ziggiotti, ca exemplu de salezianitate.

      Cauza de beatificare şi canonizare a fost introdusă pe 6 ianuarie 1976. La 12 ani de la moartea sa, în 1977, a fost deshumat: trupul său a fost găsit intact. Pe 21 decembrie 1991 a fost declarat venerabil de Papa Ioan Paul al II-lea.

      Resturile sale pământeşti se odihnesc acum în cripta capelei din Chofu, în Japonia, devenităţinta pelerinajelor ce par a nu avea sfârşit…

Nr vizitatori: 789200