Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44


       În studiile mele făceam o mare greşeală. În timpul liceului citisem, zi şi nopte, operele clasicilor păgâni. Îmi plăceau foarte mult legendele mitologiei greceşti şi romane, expuse într-un limbaj strălucitor.
       Operele scriitorilor creştini, în comparaţie cu acestea, nu-mi plăceau. Am sfârşit prin a mă lăsa convins că religia creştină nu face casă bună cu limbajul ales şi cu poezia înaltă. Chiar operele Părinţilor Bisericii îmi păreau compuneri de puţină valoare. Principiile religiei erau expuse cu forţă şi claritate dar, mi se părea că acele pagini erau departe de a fi artă.
       Din fericire Providenţa m-a ajutat să-mi schimb părerea. La începutul celui de-al doilea an de filosofie am mers într-o zi să fac o vizită la Sfântul Sacrament, prezent în tabernacol. Nu aveam cu mine cartea de rugăciuni şi am citit câteva capitole dintr-o carte pe care am găsit-o într-o bancă: “Imitaţiunea lui Cristos”. Am fost uimit de profunzimea gândirii şi de expunerea foarte simplă şi foarte frumoasă. Mă gândeam: “Autorul acestei cărţi era un mare scriitor”.
       M-am întors de mai multe ori să citesc acea importantă cărticică şi am descoperit că, într-un singur rând de-al ei era mai multă înţelepciune decât în voluminoasele tomuri ale clasicilor antici.
       Lectura cărţii “Imitaţiunea lui Cristos” a însemnat pentru mine sfârşitul lecturilor profane. Imediat după aceea am citit “Istoria Vechiului şi Noului Testament” a lui Calmet, “Antichităţi Iudaice” de Iosef Flavius, “Reflecţii despre religie” de monsenior Marchetti, operele lui Frayssinous, Balmes, Zucconi şi multe alte scrieri despre creştinism.

Nr vizitatori: 796751