Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

      Văzând acele camere aproape fără nimic, mama a surâs şi a spus:
      - La Becchi aveam multă bătaie de cap ca să fac în aşa fel încât familia să meargă înainte, să comand ceea ce fiecare trebuia să facă. Aici voi fi mult mai liniştită.

      Dar cum să trăieşti, cum să mănânci, cu ce să plăteşti chiria? Şi aceasta nu era totul: mulţi copii îmi cereau mereu pâine, papuci, cămăşi, haine. Aveau mare nevoie de ele pentru a putea să meargă la muncă. Am făcut în aşa fel încât să-mi ajungă de acasă puţin vin, puţină făină albă, făină de porumb, fasole. Ca să ne descurcăm cu primele cheltuieli, am vândut o parte din vie şi câteva ogoare. Mama a adus zestrea ei de nuntă pe care, până atunci, o păstrase cu grijă. Câteva dintre hainele ei au folosit ca să facem patrafire. Cu albiturile s-au făcut feţe de altar şi alte lucruri care foloseau pentru celebrarea Sfintei Liturghii. Totul a trecut prin mâinile doamnei Gastaldi care, chiar de pe atunci, avea la inimă Oratoriul.
       Mama avea chiar şi un mic lănţişor de aur şi câteva inele. Le-a vândut ca să cumpere lucrurile necesare în biserică. Într-o seară mama, care mereu era pusă pe glume, a început să cânte:
      “Vai lumii, dacă ne-aude,
      Călători fără nimic.”

Nr vizitatori: 796780