Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44


      Într-o dimineaţă de aprilie don Calosso mă trimisese cu ceva treburi la nişte rude de-ale mele. Abia ajunsesem acasă când cineva a şi venit în grabă şi m-a anunţat să mă întorc imediat la el. Într-un acces de apoplexie cerea să mă vadă.
      Am zburat, nu am alergat. Dragul meu don Calosso era în pat, şi nu mai putea să-mi vorbească. Dar m-a recunoscut, mi-a dat cheia unui sertar unde erau banii şi mi-a făcut semn să nu o dau la nimeni.
       După două ore de agonie a adormit întru Domnul. Cu el îmi murea orice speranţă. M-am rugat mereu şi cât voi trăi mă voi ruga în fiecare dimineaţă pentru acel mare binefăcător al meu.
      Când au sosit moştenitorii săi, le-am dat cheia şi toate celelalte.

Nr vizitatori: 796751