Harta Site Login
Seria I
Seria II
Seria III
Seria IV
43 44

 

      Altădată, într-o seară de august, pe la şase, eram la poarta Oratoriului înconjurat de tinerii mei, când s-a auzit un strigăt:
      - Un asasin! Un asasin!
      Un oarecare, pe care eu îl cunosc foarte bine şi căruia odată i-am făcut bine, alerga înspre mine furios, în cămaşă, mânuind un cuţit lung. Striga:
      - Îl vreau pe Don Bosco! Îl vreau pe Don Bosco!
      Toţi au luat-o la fugă. În învălmăşeală, insul m-a confundat cu un seminarist care avea, ca şi mine, reverenda neagră, şi a început să-l urmărească. Când şi-a dat seama de greşeală s-a întors furios să mă caute. Am avut în acel răstimp răgazul necesar să mă refugiez, pe scări, în casa Pinardi. Abia închisesem cu cheia micul grilaj care ţinea locul uşii când m-am şi pomenit cu el. A început să lovească, să strige, să muşte gratiile ca un nebun. Era, însă, în zadar: eu eram salvat. Tinerii mei vroiau să se repeadă împreună asupra lui şi să-l facă bucăţi, dar eu am strigat să-l lase în pace şi ei m-au ascultat. I-am trimis pe câţiva să anunţe siguranţa publică, poliţia, carabinierii. Nu a venit nimeni. Doar la nouă şi jumătate au venit, în sfârşit, doi poliţişti, l-au prins pe ticălos şi l-au dus la poliţie.
      Ziua următoare, chestorul a trimis un poliţist ca să mă întrebe dacă îl iertăm pe nenorocit. I-am răspuns că îl iertăm, ca întotdeauna, dar că, în numele legii, ceream autorităţilor să păzească mai bine persoanele şi locuinţele cetăţenilor.
      Pare de necrezut dar, ziua următoare, la aceiaşi oră, mă aştepta ticălosul din nou la mică distanţă de casa mea.
      Un prieten, văzând că autorităţile nu se sinchiseau să mă apere, a încercat să intre în vorbă cu nemernicul. A răspuns:
      - Eu sunt plătit. Daţi-mi ceea ce-mi dau cei care mă trimit şi-l voi lăsa în pace pe Don Bosco.
      I s-au plătit 80 de lire ca răscumpărare şi trista înscenare şi-a văzut sfârşitul.

Nr vizitatori: 796510